L’Express este una dintre publicaţiile săptămânale cele mai cunoscute în Franţa. Adesea scrierile sale generează curente de idei şi preocupări politice. În ultimul număr, şase pagini sunt dedicate subiectului „Revelaţii. Când Ceauşescu îi spiona pe francezi”. Iată câteva extrase.
„Stănică” e porecla care timp de patru ani l-a mascat pe un membru al cercului cel mai apropiat al lui Francois Mitterand. Numele lui? Claude Estier. Fost rezistent, deputat, preşedintele comisiei afacerilor străine, politician abil, a jucat un rol primordial în aparatul socialist până la începutul anului 2000. Dar mai avea şi o altă faţă. Între 1982 şi 1986, Claude Estier a întreţinut relaţii strânse cu Securitatea, poliţia secretă a lui Nicolae Ceauşescu, aşa cum reiese din documentele inedite declasificate recent, pe care L’Express le-a putut consulta.
Comentariul meu: numai copiii până în clasa a doua de liceu nu ştiau ce făcea Claude Estier. Declasificarea recentă este surprinzătoare dat fiind că am putut consulta dosarul meu de la Securitate acum 24 de ani.
L’Express. „Deschiderea parţială a arhivelor începând din 2000 a reprezentat o încercare dureroasă pentru români. Foste victime ale regimului şi-au dat seama că au fost denunţate de prieteni, membri ai familiei, soţ sau soţie.” Aş fi vrut şi eu să-mi dau seama cine m-a turnat, dar de 15 ani „desconspirarea”, adică indicarea numelui adevărat al celor ce au colaborat cu Secu împotriva mea, nu este posibilă.
L’Express. „La finele anului 1960, un vânt de libertate suflă scurt timp asupra României. Ţara se întredeschide, dar Securitatea nu-şi coboară garda. Ei recrutează pe cei mai buni studenţi – explică scriitorul şi ziaristul Liviu Tofan. Ceauşescu voia să ridice nivelul agenţilor care plecau în străinătate. De fapt, anumiţi spioni îi îngrijorau pe politicienii francezi. Printre ei, Mihail Caraman, agent talentat, care a reuşit să recruteze mai mulţi funcţionari de la NATO. Unul dintre ei ia contact cu Charles Hernu, ale cărui legături cu KGB şi cu Securitatea au fost relevate de L’Express în 1996. În acel timp, o bună sută de agenţi români lucrau în Franţa”.
Ar mai fi de spus, dar asta e acum istorie. Sau aproape.
Alex HOROVEANU
