Legumele golesc portofelele.
Atmosfera din cea mai mare piață a Piteștiului, Ceair, nu este nici pe departe cea cu care eram obișnuiți din anii precedenți. În alte toamne, oamenii stăteau la rând pentru a-și cumpăra roadele pământului. Se pregăteau altfel pentru iarnă. Treceau cu plasele pline, doldora de produse care mai de care. Ori portbagajele se umpleau în parcarea de-alături. Era o forfota specifică perioadei.
Așa ar trebui să fie și acum. Însă nici pe departe, nu-i așa? Peisaj trist. Cu precupețele și toți comercianții îngândurați, posomorâți. Unii își omoară timpul cu câte-o integramă. Alții mângâie un pahar cu cafea luat de la tonomat. Bărbații mai trag din câte-o țigară și vorbesc de fotbal. Femeile încruntate își spun ce-au mai gătit. Liniștea ar domni în spațiul interior al pieței, dacă nu ar fi spartă de-o vânzătoare vocală: „Ia, nene, goșosaru’, ca să ai tot anu’! Ofertă, neamule! Ia gogoșaru’!…” Se apropie o bătrână, atrasă de reclamă. Numai că face stânga-mprejur, dezamăgită. Marea ocazie înseamnă… 5 lei kilogramul. Și pesemne că-i scump; nu-i are.
Ceilalți comercianți nu strigă. Așteaptă. Doar-doar o pica vreun client. Zărim în peisajul pieței un bărbat cu două plase de rafie, mai mult goale. Câteva verze a luat, la 2 lei kilogramul. Pe cea roșie nu s-a îndurat să cheltuie, costă 5 lei kilul. Un kilogram de cartofi – 4 lei. Și-a aruncat omul în sacoșă și câteva cepe pe care le-a găsit la 4 lei/kg. Mai mici. Pe cele mai frumose se cer 6 lei/kg. De roșii, nici nu se pune problema, prețurile lor au fost aliniate, cel puțin 10 lei. Cine găsește cu 9 lei kilogramul, e norocos.
Bărbatul care cu plasele lui pare o rara avis, e foarte interesat și de ardei. Întreabă la câteva tarabe, dar nu cumpără de la niciuna. Nu-și permite. Ardeiul capia românesc, produs în Olt, se vinde cu 9 lei/kg. La alte mese – prețuri apropiate, între 9,5-11 lei/kg. Fasolea fideluță, mai accesibilă – 5 lei. Omul pe care toți îl urmăresc din priviri se oprește la grămada de vinete. Cere câteva. La 5 lei kilogramul, îl ispitesc. Mâine pot fi mai scumpe. Mai scoate 4 lei pentru unul de sfeclă. Conopida semeață, numai bună pentru pus la borcan pentru iarnă, e… prețuită de vânzătorul ei și nu lasă un bănuț măcar mai jos din suma cerută: 6,5 lei. „Cum să las, domn’e!? Eu cât dau pe benzină să vin până aici!?”, se înfoaie un comerciant când e întrebat, dacă se mai poate negocia.
Țelina costă 5-6 lei/kg sau 3 lei – una mică și cu frunze. Nelipsitul morcov din cămara gospodinelor poate fi luat cu 3-4 lei/kg, iar grămăjoara din două tulpini subțiri de hrean și-un buchețel de pătrunjel – 5 lei. Bărbatul pe care toți îl privesc, cărând cele două plase, cu speranța că va cumpăra și de la ei, se oprește. Privește în portofel. Îl închide la loc. E gol? Se pierde printre tarabe, adus de spate, împovărat de ani și griji. „Ia nene, gogoșaru’, să ai tot anu’! Hai la gogoșari!”. Reclama nu mai atrage pe nimeni.
Pătimașa vânzătoare strigă în pustiu. E atâta liniște în piața Ceair, încât i se aude ecoul. „Gogoșari… gogoșari… gogo…”
