Încă de acum 14 ani e în vigoare o lege, numită a avertizorului public, care a fost conecepută să încurajeze funcţionarii publici să ia atitudine împotriva a fel de fel de infracţiuni de corupţie, a nepotismelor, a incompetenţei etc.

Concret, legea privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţii publice şi din alte unităţi care semnalează încălcarea legii este prea puţin cunoscută şi cu atât mai puţin aplicată în instituţiile bugetofage, clientelare, ale statului român.

Astfel că sunt foarte rare cazurile de funcţionari publici care cutează să ia atitudine public şi să demaşte impostura, incompetenţa, clientelismul, nepotismul etc, omniprezente în orice structură de stat.

Prin intermediul poştei electronice, un astfel de avertizor, în persoana dlui Daniel Şerban din Bucureşti, a luat legătura cu noi şi ne-a semnalat cazul domniei-sale. Dl Şerban, în calitatea sa de angajat al Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (instituţie subordonată Guvernului României) a semnalat ceea ce domnia-sa crede a fi „abateri diciplinare” săvârşite de preşedintele acestui Consiliu, dl Siviu Cristian Popa.

Corb la corb…

Dl Şerban ne informează că…”avertizarea a fost depusă la comisia de disciplină în luna decembrie a anului trecut şi, până în prezent, nu numai că nu a fost soluţionată, dar nici măcar nu a fost începută cercetarea administrativă, nu a fost audiată vreo persoană, comisia urmărind, probabil, să tergiverseze cercetarea până la prescrierea răspunderii persoanei învinuite.

Avertizarea a fost depusă la comisia de disciplină din cadrul Secretariatului General al Guvernului, care a redirecţionat-o către comisia de disciplină din cadrul Consiliului, deşi este limpede că, niciodată, membrii acestei din urmă comisii nu vor propune sancţionarea preşedintelui Consiliului în subordinea directă a căruia se află fiecare, mai cu seamă că doi dintre cei trei membri sunt numiţi chiar de către respectivul preşedinte”. Altfel spus, dl Şerban e convins că se întâmplă exact ca în zicala cu „corb la corb nu-şi scoate ochii”.

Indiferenţa, boală grea

Cu siguranţă că vă întrebaţi de ce oare dl Daniel Şerban, în calitate de avertizor public, nu s-a adresat presei de la Bucureşti, televiziunilor şi ziarelor cu acoperire naţională şi de ce a ales un ziar din Argeş pentru a supune atenţiei cazul semnalat. „E simplu”, ne-a răspuns dl Şerban. Am contactat o mulţime de televiziuni şi de ziare naţionale, însă, cu regret o spun, nimeni, cu excepţia dumneavoastră, nu a reacţionat”.

Prin urmare, confruntat cu lipsa de reacţie şi de interes din Bucureşti, omul s-a adresat, în disperare de cauză, ziarelor locale. Noi facem public acest caz, cu speranţa că mass media vor deveni mai interesate în a mediatiza aceste cazuri de „curaj sinucigaş”, în care un singur om se ia la trântă cu ditamai instituţia guvernamentală.

Textul integral al sesizării

CĂTRE COMISIA DE DISCIPLINĂ DIN CADRUL Secretariatului General al Guvernului

Subsemnatul, […], în calitate de avertizor, conform Legii nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, precum și de persoană care se consideră vătămată, conform Hotărârii Guvernului nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină,

în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, al Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, republicată, al Legii nr. 571/2004, al Hotărârii Guvernului nr. 1344/2007, al Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, al Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1037/2011, al Procedurii privind avertizorii de integritate, aprobată prin Ordinul președintelui Consiliului nr. 152/2012, al Regulamentului intern al Consiliului, aprobat prin Ordinul președintelui Consiliului nr. 51/2013, precum și al oricăror alte dispoziții legale aplicabile, formulez prezenta

 

AVERTIZARE ÎN INTERES PUBLIC și SESIZARE

privind cercetarea disciplinară a domnului Silviu-Cristian Popa,

președintele Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor,

funcționar public cu statut special.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007, în situația în care numirea în funcția publică se face prin act administrativ al conducătorului altei autorități sau instituții publice decât cea ierarhic superioară, comisia de disciplină competentă să desfășoare procedura disciplinară este cea constituită în cadrul autorității sau instituției publice al cărei conducător emite actul administrativ de numire. În speță, numirea în funcția publică a domnului Silviu-Cristian Popa s-a realizat prin Decizia prim-ministrului nr. 50/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008.

Aceeași hotărâre a Guvernului dispune că membrii comisiei de disciplină se află în conflict de interese dacă se află în raporturi ierarhice directe cu funcționarul public a cărui faptă este cercetată, ceea ce înseamnă că orice comisie de disciplină constituită la nivelul Consiliului nu va putea cerceta fapte ale conducătorului acestei instituții, aflându-se într-un evident conflict de interese. În consecință, competența revine Comisiei de disciplină din cadrul Secretariatului General al Guvernului.

În subsidiar: „În situația în care obiectul sesizării nu se circumscrie sferei legale de competență a comisiei de disciplină, aceasta transmite sesizarea comisiei de disciplină competente și comunică persoanei care a formulat sesizarea declinarea competenței. Comunicarea se face printr-o adresă semnată de președinte și de ceilalți membri ai comisiei de disciplină, precum și de secretarul acesteia.” – art. 29 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007.

Faptele domnului Silviu-Cristian Popa pe care le suspectez a constitui abateri disciplinare și cu cercetarea cărora învestesc onorata Comisie de disciplină constau în:

22. Refuzul de a îmi pune la dispoziție următoarele documentele de interes public, solicitate prin cererea nr. 107/22.06.2017:

„În temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, vă adresez rugămintea de a îmi comunica, într-un termen cât mai scurt, următoarele informații și documente (în copie):

1. a) toate ordinele președintelui Consiliului de stabilire a componenței completelor, din 2006 și până în prezent, inclusiv acele ordine prin care au intervenit schimbări punctuale în cadrul completelor, în cursul anului, cum este și ordinul de schimbare a domnului […] din poziția de președinte al completului 1 în aceea de membru al aceluiași complet, la finele anului 2009;
2. b) toate notele care au stat la baza emiterii ordinelor menționate la lit. a), inclusiv a notelor nr. 32/15.02.2017 și nr. 38/16.02.2017 aferente Ordinului nr. 33/25.04.2017, cu indicarea acelor cazuri în care nu există notă pentru un anumit ordin; […]”

Întrucât nu am primit niciun răspuns în termenul legal, am revenit cu reclamația administrativă nr. 117/20.07.2017 (potrivit art. 32 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, în cazul în care o persoană consideră că dreptul privind accesul la informații de interes public a fost încălcat, aceasta se poate adresa cu reclamație administrativă conducătorului autorității sau instituției publice căreia i-a fost solicitată informația):

„Prin prezenta formulez reclamație administrativă, conform Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, având în vedere că nu am primit niciun răspuns, în termenul legal, la cererea nr. 107/22.06.2017. Potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 544/2001: «Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.»

Astfel fiind, vă adresez rugămintea de a îmi formula un răspuns asupra cererii de comunicare a informațiilor de interes public nr. 107/22.06.2017.”

La 24.07.2017, am primit răspunsul nr. 121/21.07.2017, prin care îmi este refuzată comunicarea documentelor cerute, context în care am fost pus în neplăcuta situație de a acționa în instanță Consiliul, în scopul obligării lui, pe cale judecătorească, să îmi furnizeze documentele solicitate.

Prin sentința nr. 7749 din 15 decembrie 2017, Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a confirmat că documentele cerute reprezintă informații de interes public și, în consecință, a obligat Consiliul să îmi comunice, sub sancțiunea plății unor penalități pentru fiecare zi de întârziere:

– copiile ordinelor președintelui Consiliului de stabilire a componenței completelor, din 2006 și până la 22.06.2017, inclusiv ale acelor ordine prin care s-a schimbat președintele de complet în membru sau un membru în președinte de complet;

– copiile notelor care au stat la baza emiterii ordinelor menționate mai sus, inclusiv ale notelor nr. 32/15.02.2017 și nr. 38/16.02.2017 aferente Ordinului nr. 33/ 25.04.2017, cu indicarea acelor cazuri în care nu există notă pentru un anumit ordin.

Atașez prezentei un certificat de grefă eliberat de Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cuprinzând soluția pronunțată în dosarul nr. […]/3/2017, prin sentința nr. 7749 din 15 decembrie 2017.

Refuzul Consiliului nr. 121/21.07.2017 poartă semnătura președintelui acestuia, domnul Silviu-Cristian Popa, singurul responsabil juridic pentru situația creată și față de care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, conform cărora refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor respectivei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

Ordinele și notele care stau la baza lor se încadrează în conceptul de „informație de interes public”, definit drept „orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației” [art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001]. Accesul liber și neîngrădit al persoanelor la orice informații de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României [postulează încă din primul său articol Legea nr. 544/2001]. Art. 31 alin. (1) și (2) din Constituție consacră dreptul persoanei la informație:

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Autoritățile și instituțiile publice au obligația să își desfășoare activitatea într-o manieră deschisă față de public, în care accesul liber și neîngrădit la informațiile de interes public să constituie regula, iar limitarea accesului la informație să constituie excepția, în condițiile legii [art. 2 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002].

Ordinele și notele care stau la baza lor constituie informație de interes public întrucât privesc activitatea organizatoric-administrativă a Consiliului, respectiv componența completelor care soluționează contestațiile în interiorul Consiliului. Completele fac parte din structura organizatorică a Consiliului, astfel cum figurează în anexa la regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1037/2011, și cum este regăsită și pe site-ul Consiliului (http://www.cnsc.ro/interes-public/structura-organizatorica/). Oricine are dreptul de a cunoaște care membri ai Consiliului (numiți prin decizie a prim-ministrului publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I) formează completele Consiliului, respectiv care dintre ei sunt numiți președinți de complet (mai ales pentru a putea fi recuzați, dacă este cazul). De altminteri, drept dovadă că respectiva componență a completelor este informație de interes public, forma actualizată (ultimă) a ei este afișată chiar pe site-ul Consiliului (http://www.cnsc.ro/interes-public/componenta-consiliului/).

Declarația de aderare la valorile fundamentale, principiile, obiectivele si mecanismul de monitorizare al Strategiei naționale anticorupție 2016-2020, semnată de către președintele Consiliului, îl obliga, o dată în plus, să îmi comunice informațiile care i-au fost cerute:

„[…] membrii Consiliului și personalul contractual aderă la valorile fundamentale, principiile, obiectivele și mecanismul de monitorizare ale SNA susținând lupta anticorupție și promovând valorile fundamentale privind: integritate, prioritatea interesului public, transparența procesului decizional și asigurarea accesului neîngrădit la informațiile de interes public.

Nu în ultimul rând, membrii Consiliului vor asigura accesul neîngrădit la informațiile de interes public și transparența procesului decizional.”

În concluzie, prin refuzul său, președintele Consiliului, domnul Silviu-Cristian Popa, mi-a încălcat dreptul constituțional de a obține documentele de interes public pe care i le-am cerut și la care aveam dreptul, făcându-se vinovat de nesocotirea nu doar a declarației precitate, ci și a art. 6 din Legea nr. 544/2001:

Art. 6. – (1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public.

(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

Conform art. 5 lit. g) din Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, constituie avertizare în interes public semnalarea încălcării legii în privința accesului la informații.

Abaterea disciplinară reclamată a fost săvârșită la data de 21 iulie 2017, data răspunsului nr. 121/21.07.2017, constând în refuzul comunicării documentelor cerute.

În dovedirea celor susținute înțeleg să mă folosesc de proba cu înscrisuri:

1. a) Decizia prim-ministrului nr. 50/2008 privind numirea domnului Silviu-Cristian Popa în funcția de consilier de soluționare a contestațiilor în domeniul achizițiilor publice în cadrul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008;
2. b) cererea subsemnatului nr. 107/22.06.2017, de comunicare a ordinelor și a notele aferente lor privind stabilirea componenței completelor în cadrul Consiliului;
3. c) reclamația administrativă nr. 117/20.07.2017;
4. d) răspunsul Consiliului nr. 121/21.07.2017, primit la data de 24.07.2017;
5. e) certificat de grefă eliberat la 27.12.2017 de Tribunalul București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cuprinzând soluția pronunțată în dosarul nr. […]/3/2017, prin sentința nr. 7749 din 15 decembrie 2017;
6. f) componența actuală a completelor Consiliului, astfel cum este regăsită pe site-ul Consiliului (http://www.cnsc.ro/interes-public/componenta-consiliului/);
7. g) Declarația de aderare a Consiliului la valorile fundamentale, principiile, obiectivele si mecanismul de monitorizare al Strategiei naționale anticorupție 2016-2020 (http://www.cnsc.ro/wp-content/uploads/2017/04/declaratie.aderare.pdf);
8. h) Recomandarea Rec(2002)2 a Comitetului Miniștrilor către statele membre privind accesul la documentele publice (http://api.components.ro/uploads/ 1d3a0bf8b95391b825aa56853282d5da/2016/10/CM_2002_2.pdf).
9. Președintele Consiliului, domnul Silviu-Cristian Popa, se face vinovat și de încălcarea următoarelor prevederi legale imperative:
10. a) din Legea nr. 544/2001:

Art. 3. – Asigurarea de către autoritățile și instituțiile publice a accesului la informațiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop.

Art. 21. – (1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.

(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.

1. b) art. 35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002:

(1) Pentru analiza reclamațiilor administrative ale persoanelor, vizând nerespectarea prevederilor Legii nr. 544/2001 și ale prezentelor norme metodologice, la nivelul fiecărei autorități sau instituții publice se constituie o comisie de analiză privind încălcarea dreptului de acces la informațiile de interes public.

(2) Comisia de analiză privind încălcarea dreptului de acces la informațiile de interes public va avea următoarele responsabilități:

1. a) primește și analizează reclamațiile persoanelor;
2. b) efectuează cercetarea administrativă;
3. c) stabilește dacă reclamația persoanei privind încălcarea dreptului de acces la informațiile de interes public este întemeiată sau nu;
4. d) în cazul în care reclamația este întemeiată, propune aplicarea unei sancțiuni disciplinare pentru personalul responsabil și comunicarea informațiilor de interes public solicitate. În cazul funcționarilor publici culpabili comisia de analiză va informa despre rezultatul cercetării administrative comisia de disciplină a autorității sau instituției publice, care va propune aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare, potrivit legii;
5. e) redactează și trimite răspunsul solicitantului.

În fapt, cererea subsemnatului nr. 107/22.06.2017, de comunicare a anumitor informații de interes public, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001, nu a fost repartizată către Biroul de informare și relații publice, astfel cum era necesar și legal. Mai grav este că reclamația administrativă a subsemnatului nr. 117/20.07.2017 nu a fost înaintată de către președintele Consiliului vreunei comisii de analiză privind încălcarea dreptului de acces la informațiile de interes public, singura îndrituită de lege să analizeze reclamațiile administrative.

Practic, președintele Consiliului și-a asumat rolul atât de compartiment pentru relații publice, cât și de comisie de analiză a reclamațiilor administrative, context în care se face vinovat de încălcarea flagrantă a prevederilor reproduse mai sus și trebuie să răspundă în consecință. Este de neînțeles această atitudine indolentă a conducătorului instituției, primul care ar trebui să urmărească respectarea strictă a literei legii, iar nu să o încalce atât de evident.

Ca dată a săvârșirii abaterii, menționez data de 21 iulie 2017, la care a fost asumat prin semnătură, de către președintele Consiliului, răspunsul nr. 121/ 21.07.2017, constând în refuzul comunicării documentelor cerute.

Mijloacele de probă sunt cele indicate la punctul I.

III. O altă faptă imputabilă președintelui Consiliului, domnul Silviu-Cristian Popa, este refuzul de a îmi comunica fișa postului pe care îl ocupă, de asemenea informație de interes public.

Cu adresa nr. 12/19.01.2017, i-am solicitat, în temeiul Legii nr. 544/2001, să îmi comunice copia fișei postului de președinte al Consiliului, însă răspunsul primit, nr. 33/15.02.2017, a fost negativ, în sensul simplei informări că fișa postului de președinte al Consiliului cuprinde atribuțiile manageriale prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a)-s) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului. Ca urmare a răspunsului, am învederat că nu acesta era obiectul cererii mele, ci „copia fișei postului de președinte al Consiliului”, document care face parte din categoria informațiilor de interes public, supuse liberului acces în baza Legii nr. 544/2001. În consecință, prin adresa nr. 51/10.03.2017, am revenit cu rugămintea de a mi se comunica documentul cerut, nu altceva. Totodată, am reiterat, spre știință, dispozițiile în vigoare ale art. 21 din Legea nr. 544/2001.

Nici în urma adresei de revenire, președintele Consiliului nu mi-a comunicat documentul dorit, mărginindu-se să precizeze că a formulat deja un răspuns argumentat, cu nr. 33/15.02.2017, pe care îl susține în continuare, astfel cum a fost formulat (adresa nr. 67/06.04.2017).

Președintele Consiliului nu avea dreptul de a îmi refuza comunicarea fișei postului, deoarece această fișă, după cum i-am accentuat, face parte din categoria informațiilor de interes public, aspect confirmat expres de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în punctul de vedere nr. 21368/19.05.2017: „apreciem că fișa postului unei funcții publice reprezintă o informație de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, sub condiția asigurării confidențialității informațiilor cu privire la datele cu caracter personal”.

Aceeași orientare o regăsim și în cazuistica instanțelor judecătorești, existând numeroase hotărâri în care s-a reținut că fișa postului reprezintă informație de interes public, ce trebuie comunicată la cererea persoanei interesate.

Abaterea disciplinară reclamată, constând în încălcarea art. 6 din Legea nr. 544/ 2001, a fost săvârșită la data de 6 aprilie 2017, data răspunsului nr. 67/06.04.2017, de refuzare pentru a doua oară a comunicării documentului cerut.

În dovedirea celor expuse înțeleg să mă folosesc de proba cu următoarele înscrisuri:

1. a) cererea subsemnatului nr. 12/19.01.2017, de comunicare a copiei fișei postului de președinte al Consiliului;
2. b) răspunsul Consiliului nr. 33/15.02.2017;
3. c) revenirea subsemnatului nr. 51/10.03.2017;
4. d) răspunsul Consiliului nr. 67/06.04.2017;
5. e) punctul de vedere nr. 21368/19.05.2017, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici;
6. f) decizia civilă nr. 1630 din 5 septembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și alte hotărâri relevante identificate pe portalul www.rolii.ro.
7. Descalificantă și profund nelegală este și poziția președintelui Consiliului de a nu îmi răspunde petițiilor, cu toate că, potrivit art. 15 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor: „Constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sau, după caz, potrivit legislației muncii următoarele fapte: a) nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor, prevăzute în prezenta ordonanță.”

Până în prezent, nu am primit niciun răspuns din partea domnului Silviu-Cristian Popa la cererea mea nr. 137/16.08.2017, prin care îi semnalam existența unor probleme grave în interiorul instituției pe care o conduce:

Raportat la dispozițiile art. 30 din Regulamentul intern al Consiliului, conform cărora salariații sunt obligați să aducă la cunoștința șefilor ierarhici orice neregulă constatată sau greutăți în exercitarea atribuțiilor, vă învederez următoarele probleme recurente în cadrul completului […], generate de către doamna […], președinte al completului, cu rugămintea de a fi înștiințat asupra măsurilor pe care le veți dispune în vederea rezolvării lor.

1. Săptămâna trecută, am informat din timp colegii de complet că îmi voi lua o zi din concediul de odihnă în data de 10 august, joi. La sugestia lor de a rămâne în concediu și vineri, am precizat că este mai bine să revin la serviciu vineri, pentru a emite decizii în dosarele aflate pe rol. Am întrebat-o în mod direct pe doamna […] dacă va fi vineri la serviciu, iar răspunsul acesteia a fost afirmativ.

Vineri dimineață, revenind la serviciu și elaborând o decizie de soluționare în dosarul nr. […]/2017 (contestație inadmisibilă pentru lipsa notificării prealabile), am aflat de la colega de complet, doamna […], că președinta […] nu vine la serviciu, pentru că și-a luat liber „în contul zilei de 8 martie”, situație în care nu putem să dăm nicio decizie vineri. Nu putem să dăm deciziile cu consilierul de serviciu pentru că președinta […] figurează prezentă în acte și nu putem să dăm deciziile nici cu președinta […] pentru aceasta lipsește de la locul de muncă.

În concluzie, doamna președinte […] mi-a spus că va fi vineri la serviciu, mi-am luat o singură zi din concediu tocmai pentru a veni vineri la muncă să dau decizii, iar vineri aflu că doamna președinte […] nu vine la serviciu, pentru că este liberă de 8 martie (pe 11 august)! Consider că o asemenea bătaie de joc nu poate rămâne fără explicații din partea celei numită președinte al completului […].

Astfel fiind, vă solicit să îmi comunicați dacă, în evidențele administrative și contabile ale Consiliului, doamna președinte […] a figurat în data de 11 august 2017 prezentă la serviciu, dacă a semnat condica de prezență la venire și la plecare în 11 august 2017 [subliniez că, potrivit regulamentului intern în vigoare, art. 35 alin. (3) lit. d), constituie abatere disciplinară „semnarea condicii de prezență pentru ziua/zilele următoare sau anterioare”], precum și dacă, pentru respectiva zi, este plătită cu salariu pentru opt ore lucrate.

2. De altminteri, de când a fost numită președinte al completului […], doamna […] și-a format obiceiul ca vinerea să plece înainte de încheierea programului de lucru, sub diverse pretexte (are programare la croitoreasă, îi vin musafiri, nu a găsit bilete de tren după ora 17, are o întâlnire, nu se simte bine șamd). Cu alte cuvinte, ea este deasupra tuturor, având dreptul de a pleca înainte de terminarea programului, ceilalți fiind „proștii care trebuie să respecte programul de lucru”. Însuși președintele instituției respectă programul de lucru vinerea, însă doamna […] nu.

Martori ai nerespectării programului de lucru de către doamna […] sunt toți colegii din cadrul completului […].

10. a) O surpriză neplăcută a fost când eu am stat la serviciu în data de joi 6 iulie 2017 până la ora 22, încercând să finalizez decizia în dosarele nr. […]/2017, pe care să o adoptăm vineri, iar vineri, în jurul prânzului, doamna […], care venise pregătită cu geamantanul la serviciu, mi-a spus că nu poate rămâne până la terminarea programului de muncă, pentru că are bilet la tren, context în care decizia nu a putut fi emisă vineri, ci în lunea din săptămâna următoare (decizia nr. […]/10.07.2017).
11. b) În dosarul […] nr. […]/2017, încheierea nr. […]/28.04.2017 (vineri) a fost redactată și semnată în sensul admiterii cererii de suspendare (cu opinie separată din partea subsemnatului). În aceeași zi de vineri, la amiază, doamna […] a plecat de la serviciu înainte de terminarea programului de lucru, cu mențiunea să o anunțăm dacă autoritatea contractantă va transmite Consiliului, după plecarea ei, vreo adresă referitoare la suspendarea procedurii. Am primit o astfel de adresă, în care declara că va prelungi termenul de depunere a ofertelor, și a trebuit să luăm legătura telefonic cu doamna […] pentru a îi expune situația, iar aceasta a schimbat soluția în funcție de adresa primită ulterior plecării ei, în sensul respingerii cererii de suspendare. Dacă ar fi rămas la muncă potrivit programului obligatoriu, completul nu ar mai fi fost pus în această jenantă ipostază, pe care mă feresc să o calific din perspectiva legii.
12. c) Tot astfel, vineri 4 august 2017, doamna […] a plecat în jurul orei 15:30, deși programul de lucru în acea zi era până la ora 18:00. A lăsat pe biroul său un bilet de învoire pe care nu l-a prezentat conducerii Consiliului spre aprobare înainte de a pleca din instituție. Am convingerea că, întrucât nu a prezentat biletul de învoire conducerii, orele în care a lipsit nu i-au fost scăzute din salariu și nici nu s-a procedat la recuperarea lor.

Acestea sunt doar câteva dintre nenumăratele exemple.

Conducerea Consiliului chiar nu poate lua nicio măsură pentru ca doamna președinte […] să respecte programul de muncă din instituție, asemenea celorlalți salariați, sau ea este mai presus? Ce interes are conducerea Consiliului să îi tolereze doamnei asemenea abateri repetate? Am considerat că un președinte de complet trebuie să fie un exemplu de urmat pentru colegi, dar văd că m-am înșelat.

Nu am nicio problemă că stă zilnic la țigară în fața clădirii instituției și uneori fumează chiar și în birou, însă măcar să rămână la serviciu până la sfârșitul programului, că salariul de aproximativ […].000 lei brut/lună îl primește pentru orele lucrate, nu absentate.

Astfel fiind, vă solicit să îmi comunicați dacă, potrivit evidențelor administrative și contabile ale Consiliului, doamna președinte […] a beneficiat de vreun bilet de învoire aprobat de către conducerea Consiliului în zilele de vineri în care a plecat de la serviciu înainte de terminarea programului de lucru [de la numirea ca președinte al completului […] și până în prezent].

26. d) În dosarul […] nr. […]/2017, încheierea de suspendare nr. […]/26.07.2017 a trebuit să fie discutată și redactată doar cu doamna […], în absența de la birou a doamnei […], care a semnat încheierea a doua zi, fără nicio observație. Ulterior, ne-a reproșat atât mie, cât și doamnei […] conținutul motivării pe care inclusiv domnia sa a semnat-o. Apreciez nepotrivită o asemenea atitudine din partea doamnei, mai cu seamă că este președinte de complet, iar prima obligație a sa ar fi trebuit să fie tocmai prezența la serviciu pentru discutarea spețelor și a proiectelor de încheieri și decizii. Dacă îi este dificil să stea opt ore la serviciu, măcar să aibă bunul-simț să nu comenteze pe marginea actelor redactate de colegii care chiar stau la serviciu.
27. În același dosar […], sesizând că există indicii temeinice că societățile contestatoare nu au interes procesual în a contesta o licitație estimată la peste un miliard de lei, am dorit să cer relații societăților pe acest subiect (astfel cum am cerut aceleași relații de atâtea ori în alte spețe, de ani de zile), însă demersul mi-a fost interzis la acel moment de către doamna […].

Mai mult, fără să îmi spună nimic, când i-am prezentat pentru semnare adresa către contestatoare (25.07.2017), a cerut domnului […] să îi facă și să îi aducă o copie de pe contestație. Întrucât mi s-a părut anormală pretenția doamnei de a copia acte dintr-un dosar în lucru, am întrebat-o care este scopul, iar răspunsul primit a fost: „Uite așa, că eu nu am încredere în nimeni din complet și nu se știe.”

M-am abținut să vă informez pe loc, așteptând să fie soluționat dosarul (săptămâna trecută, prin decizia nr. […]/08.08.2017). Subliniez, la modul cel mai serios, că atitudinea doamnei […] în cadrul completului devine insuportabilă. Este nu doar jignitor, ci și abject să copiezi acte din dosare pentru a le folosi ca probe împotriva propriilor colegi de complet. Dacă adresa prin care urmăream să cer relații legate de interesul societăților în a contesta o licitație estimată la peste un miliard de lei era greșită cu ceva, firesc era să mi se spună ce este greșit și corectam, cum am procedat și altă dată, doar pentru a evita discuțiile cu doamna.

Semnătura doamnei […] este egală cu semnătura celorlalți membri ai completului, iar faptul că a fost numită președinte de complet nu înseamnă că este o ființă superioară celor doi membri de complet, care doar trebuie să execute ce le dictează doamna președinte. Am dat cu toții același examen la angajare, chiar dacă doamna […] de mai multe ori.

Principiul rolului activ impunea realizarea unui minim demers vizavi de determinarea interesului procesual al contestatoarelor, iar nu să închidem ochii și să ne facem că nu observăm realitatea flagrantă. Una dintre condițiile de admisibilitate a oricărei contestații este interesul legitim și personal, iar prin întrebările respective se urmărea tocmai verificarea existenței interesului, nu altceva. Am ajuns să ne fie teamă să adresăm întrebări părților? Dacă nu agrea formulările propuse de mine, le puteam discuta și schimba ori, dacă nu se putea ajunge la un compromis, îmi putea lăsa libertatea de a semna și asuma eu însumi adresa redactată.

Astfel fiind, vă solicit să îmi comunicați dacă membrii completului […] sunt subordonații doamnei președinte […] și trebuie să execute voința acesteia ori au dreptul de a aprecia ei înșiși care informații le sunt necesare pentru formarea propriei opinii în dosare, respectiv de a cere relațiile și mijloacele de probă care le sunt necesare chiar și în ipoteza în care doamna președinte […] se opune unei asemea cereri.

Cu alte cuvinte, poate doamna președinte […] să interzică membrilor să ceară o informație sau un mijloc de probă doar pentru că ea a fost numită de cineva președinte de complet? Cum poate administra dosarul membrul în absența acelor date pe care el le consideră absolut necesare? Are președintele de complet drept de a impune membrilor o anumită administrare a dosarului, fiind superior respectivilor membri, sau există tratament egal între toți cei care compun completul?

Cu toate că au trecut peste patru luni de la această cerere, reprodusă parțial, președintele Consiliului nu mi-a furnizat niciun răspuns și am convingerea că aștept în zadar primirea lui.

Fapta a fost săvârșită la expirarea termenului de 30 de zile, de răspuns la cererea mea nr. 137/16.08.2017.

Domnul Silviu-Cristian Popa avea obliga să reacționeze imediat și să sancționeze orice derapaj din partea salariaților din subordine, precum și să îmi răspundă cererii. În urma acestei înștiințări privind fapte deosebit de grave săvârșite de către doamna […], domnul Silviu-Cristian Popa nu a dispus cercetarea disciplinară a faptelor reclamante, refuzând astfel să își îndeplinească atribuțiile de veghere la respectarea dispozițiilor legale în interiorul instituției pe care o conduce. Potrivit art. 9 alin. (1) lit. d) și i) din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1037/2011, domnului Silviu-Cristian Popa îi reveneau obligațiile de a verifica respectarea prevederilor legale și a regulamentelor de către membrii Consiliului, precum și de a sesiza comisia de disciplină atunci când îi sunt aduse la cunoștință fapte de natură disciplinară săvârșite în interiorul instituției pe care o conduce. Relevantă este și obligația din Codul controlului intern managerial al entităților publice, aprobat prin Ordinul secretarului general al Guvernului nr. 400/2015: „1.2.5. Salariații care semnalează neregularități de care, direct sau indirect, au cunoștință sunt protejați împotriva oricăror discriminări, iar managerii au obligația de a întreprinde cercetările adecvate, în scopul elucidării celor semnalate și de a lua, dacă este cazul, măsurile ce se impun ”

Nu este posibil ca un conducător de instituție să asiste pasiv la încălcarea legii în cadrul instituției, să ignore abaterile disciplinare care îi sunt semnalate de proprii salariați. Așadar, domnul Silviu-Cristian Popa a încălcat atât art. 9 alin. (1) lit. d) și i) din regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului și pct. 1.2.5. din Codul controlului intern managerial al entităților publice, cât și art. 15 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002.

Art. 5 lit. i) din Legea nr. 571/2004 recunoaște drept avertizare în interes public semnalarea încălcării legii în privința unei posibile neglijențe în serviciu.

În același registru se înscrie și fapta de a nu îmi răspunde, până în prezent (cu toate că au trecut peste patru luni), petiției mele înregistrată la Consiliu cu nr. 27495/ 07.07.2017, redirecționată de către Ministerul Afacerilor Interne cu nr. 36785/SRP/ 05.07.2017.

Ca mijloace de probă, atașez următoarele înscrisuri:

16. a) cererea subsemnatului nr. 137/16.08.2017;
17. b) cererea subsemnatului din 29.06.2017, înaintată Ministerului Afacerilor Interne;
18. c) adresa Ministerului Afacerilor Interne cu nr. 36785/SRP/05.07.2017, de redirecționare către Consiliu a cererii din 29.06.2017.

Conform Legii nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, art. 7 alin. (2): „În situația în care cel reclamat prin avertizarea în interes public este șef ierarhic, direct sau indirect, ori are atribuții de control, inspecție și evaluare a avertizorului, comisia de disciplină sau alt organism similar va asigura protecția avertizorului, ascunzându-i identitatea.” În consecință, dat fiind că președintele Consiliului îmi este șef ierarhic direct, vă rog să îmi asigurați protecția, nedivulgând identitatea mea.

În concluzie, solicit onoratei Comisii să cerceteze faptele redate mai sus ca potențiale abateri disciplinare și să propună persoanei competente, cu imparțialitatea și celeritatea necesare, sancțiunea disciplinară pe care o va aprecia potrivită.

Prezentul avertisment și sesizare este depus în interiorul termenului stabilit de art. 28 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007, de 1 an și 6 luni de la data săvârșirii faptelor sesizate ca abateri disciplinare.

Sursa foto: wall-street.ro