Directorul ziarului nostru, Mihai Golescu, amintea ieri, în editorialul său, de clasificarea ziarelor în patru categorii, aşa cum o vedea, în anul de naştere al „Argeşului”, 1876, Mihai Eminescu: ziare inteligente, de bună credinţă, ziare neinteligente, tot de bună credinţă, ziare inteligente, dar de rea credinţă, şi ziare neinteligente şi de rea credinţă. Despre ziarul nostru n-aş putea să spun cu mâna pe inimă că a fost sau este mereu inteligent. Asta pentru că e greu să fii inspirat zi de zi. Pot, însă, afirma, cu mâna pe inimă, că a fost un ziar de bună credinţă şi că-şi propune să şi rămână aşa în continuare.
Ştiu, din experienţa celor vreo 15-16 ani dedicaţi „Argeşului”, dar şi din relatările foştilor colegi mai în vârstă, că am greşit de multe ori în toţi aceşti ani. N-am făcut-o, însă, niciodată cu intenţie şi, mai important, am căutat de fiecare dată să repunem adevărul în drepturile sale fireşti. Pe scurt spus, am încercat şi încercăm să fim mereu oneşti. Am încercat mereu să nu ne jucăm cu cuvintele, cu vieţile oamenilor de lângă noi şi cu destinele lor.
Vă invit să citiţi mai jos opinia unui cititor, care se semnează Puiu, inserată sub forma unui comentariu în ediţia online de ieri, la editorialul directorului nostru:
„Nici nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă omul din fruntea ziarului «Argeşul» nu ar fi ştiut foarte bine că nu poţi să te joci cu cuvintele. Dar el ştie că o rafală de cuvinte nepotrivite poate să fie mult mai distrugătoare decât o rafală de mitralieră. Îl apreciez pentru faptul că nu a dat cu barda în Dumnezeu şi nu a fost nici excesiv de tolerant. Am spus excesiv de tolerant, pentru că realizez că astăzi este foarte greu să scoţi un produs pe piaţă şi să-l şi menţii, fără să fii tolerant. Vorbesc despre un om foarte puternic, un om care, părăsit de caracter şi profesionalism, pentru o perioadă foarte scurtă de timp, ar putea desfiinţa primari, politicieni, doctori, patroni… Este un om puternic pe poziţia pe care o are, asemenea unui stejar care ştie să-şi deschidă ramurile, ca lumina soarelui să poată pătrunde şi la cei ce cresc la umbra lui. Îi doresc să ajungă «un stejar secular»! Să respecte, prin ziarul «Argeşul», profesionalismul, pluralismul de idei, să nu ne dezamăgească şi să nu uite că puterea Domniei Sale vine şi de la noi cei mulţi, de la noi care răsfoim ziarul la primele ore ale dimineţii sau pornim calculatoarele să (îl) citim online. Noi ştim să apreciem munca jurnaliştilor şi o vom face atât timp cât nu suntem minţiţi şi cât timp ne simţim apăraţi”.
Stimate cititor, aţi spus-o mai bine decât ar fi putut-o face, probabil, vreunul dintre noi, cei din redacţie: puterea noastră vine de la dumneavoastră, cei care daţi zilnic un leu pe ziarul tipărit sau vă conectaţi la calculator, ca să ne citiţi. Ştim că uneori mai greşim. Ştim, de asemenea, că ne scapă unele informaţii care v-ar fi putut interesa. Ne luptăm zilnic pentru ca astfel de erori să fie din ce în ce mai puţine şi vă mulţumim acelora dintre dumneavoastră care ne atrageţi atenţia asupra acestora. Le-am corectat ori de câte ori ne-aţi semnalat.
Recunosc că m-am întrebat adesea, şi eu, şi alţi colegi ai mei, inclusiv directorul Golescu, dacă are vreun rost truda aceasta cotidiană, mai ales că din presa scrisă, făcută onest, nu se câştigă cine ştie ce. Recitind, însă, mesajul cititorului nostru Puiu, am primit şi răspunsul la frământările de care pomeneam: câtă vreme există oameni care apreciază munca noastră, a celor de la „Argeşul”, câtă vreme avem privilegiul de-a avea astfel de cititori, cu siguranţă n-o să ne oprim la borna 140. Cifra 150, spre exemplu, ne pare nu doar accesibilă, dar şi mai rotundă, mai frumoasă; nu?
Autor: Sorin Simion
