Advertisement
Se spunea că Pericle a ajutat mulţi oameni nevoiaşi, dar, odată, atât de mult a fost prins de treburile statului, că a uitat complet de prietenul şi sfetnicul său Anaxagoras, care, filozofând, aproape că a murit de foame. Când a aflat ce s-a întâmplat, nu atât din grijă pentru prietenul său, cât de teamă să nu-şi piardă excelentul sfetnic, a alergat speriat la Anaxagoras, care i-a spus: „Cine are nevoie de lumina lămpii, Pericle, acela o şi alimentează cu ulei!”
Tradusă de S. Felix
Advertisement
Un Comentariu
Puiu
M-am documentat si eu putin si am vazut ca pe langa Pericle si Aspasia traiau in afara de Anaxagoras si Herodot ,Sofocle sau Socrate.Pericle a condus Atena timp de 30 de ani, pentru ca era iubit si ales de popor. Mi-as dori si astazi un asemenea sfetnic, astazi cand se folosec toate „uleiurile” posibile ca sa mentina” lumina” tuturor tipurilor de lampi. Numai ca astazi, lumina asta intretinuta se numeste… coruptie!