Punct final al călătoriei lui Șerban Valeca Ministrul Sănătății a plâns la sicriul prietenului său. S-a lăsat seara. Și liniștea. Una apăsătoare pentru familia greu încercată a fostului politician, fostului profesor universitar, fostului mare maestru al artelor marțiale. Fostul. Toate la timpul trecut. Călătoria lui Șerban Valeca, începută în urmă cu 66 de ani, s-a încheiat. Într-o zi toridă venea pe lume. Și tot într-una călduroasă pleca din lume.
Și-a dus crucea cu demnitate În urmă cu trei zile a pierdut bătălia. El care le câștiga pe toate și ajunsese la nivelul desăvârșirii în artele marțiale. Își spulbera adversarii și colecționa trofee. De data aceasta, Șerban Valeca a pierdut confruntarea. Cea mai importantă, decisivă, finală. Cea cu boala și cu moartea. În ultima vreme însă, deși cancerul necruțător îi macina trupul, politicianul nu a abandonat nicio clipă lupta. Și-a pus nădejdea în propriile-i forțe. Și în medicină. Și în doctori de înaltă clasă. Însă…”cine poate trece hotarul pe care Domnul l-a hotărât fiecăruia?” Și-a acceptat cu multă demnitate crucea și a purtat-o cu o discreție absolută.
Șoc total Chiar și cei apropiați au fost șocați să afle că prietenul lor, colegul din partid sau Parlament a fost răpus de nemiloasa boală. Nu era genul de om care să epateze cu nimic nici în vremurile sale de glorie. Cu atât mai puțin acum, când suferea. Lupta singur. Cu încrâncenare. Lupta cu moartea, „partida” de „care pe care”.
Minunea nu s-a întâmplat Conștient că nici medicii nici spitalele de stat sau private, nici tratamentele sofisticate nu îi aduc vindecarea, Șerban Valeca a acceptat cruda realitate și a mers acasă. Privea la icoana din perete și spera. Până în clipa de pe urmă a sperat. Dar minunea nu s-a întâmplat. Purta numele unui biruitor, nume împărătesc, Constantin. Și peste câteva zile ar fi fost asaltat de mulți oameni dornici să-l felicite. În ultimele două zile însă ei l-au căutat. Dar nu la casa lui din Ștefănești. Nu la sediul PSD și nici în altă parte unde l-ar fi putut întâlni. Ci la…biserica Mavrodolu, dragă inimii sale. Tot cu flori au venit. Dar cu număr par așa cum se cuvine unui răposat. Vânjos la trup, ascuțit la minte, om de știință, cercetător, specialist în energie nucleară, politician versat cu principii social-democrate de neclintit. Om cu „O” mare care a ajuns de două ori ministru și ne-a reprezentat cu cinste județul și în mandatele de parlamentar. Iar acum cei care l-au admirat și prețuit l-au văzut fără suflare. Cu chipul acoperit de paloarea morții. Trecând timpuriu, atât de timpuriu, pragul veșniciei.
Alexandru Rafila înlăcrimat Deși avea relații de prietenie la nivel înalt cu demnitari de calibru, astăzi în ziua înmormântării, prea puțini dintre politicienii foarte cunoscuți au venit la Pitești pentru a participa la funestul eveniment. Nici foștii prim-miniștrii Adrian Năstase și Victor Ponta nu s-au deplasat în municipiul nostru deși întristata adunare de la biserică s-ar fi așteptat ca ei să nu lipsească. A venit în schimb Alexandru Rafila cu o coroană mare din trandafiri albi pentru prietenul său. Ministrul Sănătății a plâns în timpul slujbei și tot cu ochii înlăcrimați a spus și câteva cuvinte pentru o televiziune națională, evocând personalitatea științifică pe care o pierde România.
Omagiul oamenilor simpli A urmat ultimul drum până la cimitirul Sf. Gheorghe. Convoiul format din peste două sute de persoane a străbătut distanța într-o liniște desăvârșită. Circulația a fost oprită prin zonele prin care trecea carul mortuar dar de apreciat este că niciun șofer din coloanele imense de mașini oprite de agenții Politiei Rutiere și ai Politiei locale, nu s-a enervat, nu a înjurat și nu a claxonat, cum se mai întâmplă atunci când circulația este restricționată. Dimpotrivă. Au aprins farurile în semn de omagiu. Și au așteptat. În liniște.
„Covor înmiresmat” Aleea cimitirului Sf. Gheorghe a fost „împodobită” cu zeci de coroane de flori așezate de-a lungul ei, atât pe partea stingă cât și pe dreapta. Alte sute și sute de flori au fost aruncate pe asfalt formând un „covor” multicolor și înmiresmat. La ora 15, sub soarele strălucitor al unei zile de vară autentice, cu temperaturi foarte ridicate, liniștea cimitirului Sf. Gheorghe a fost spartă de trei salve de pușcă. Tot militarii au purtat pe umeri sicriul cu trupul neînsuflețit până la cavoul familiei. Acolo a fost așezat și regretatul Șerban Valeca va aștepta Învierea morților, precum a rostit astăzi pr. consilier eparhial, Andrei Michai, reprezentant al arhiepiscopului Calinic Argeșeanul, care nu a putut fi prezent la eveniment însă a trimis un mesaj, citit în biserică. „Se pecetluiește acest mormânt până la cea de-a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos…”
Lângă prietenul său Locul de veci al lui Șerban Valeca, se află întâmplător la doar câțiva metri de cripta unui alt reprezentant de seamă al PSD Argeș, Radu Baltazar. Nu departe de cripta acestuia, un alt nume cunoscut pentru social-democrații argeșeni: Florea Costache. Oameni care au marcat politica și administrația publică a ultimilor 30 de ani în Argeș. Și despre care vorbim la trecut. Astăzi nu doar familia Valeca este îndoliată. Ci întregul județ. O zi tristă. Apăsătoare. Împovărătoare. Cu lacrimi multe și un gol imens pe care l-a lăsat în inimile atâtor oameni care l-au privegheat. Și l-au petrecut și care îl vor purta în gândul lor și al cărui nume îl vor rosti în rugăciuni. După îndemnul arhiepiscopului Calinic care a descoperit „lucrarea cea de sus”: „Dumnezeu îi adună în jurul Său pe cei buni și a dorit să așeze sufletul robului Său, Constantin Șerban în strălucirea Sa…”
