Pare greu de crezut, dar datele din buletin nu mint. În ciuda staturii impozante, a forţei glasului şi strălucirii minţii sale, părintele Calinic a împlinit ieri 73 de ani! O zi specială cu mare încărcătură emoţională, în care arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului a fost copleşit de nostalgie…
Măicuţele i-au cântat
În preajma zilei sale de naştere, arhiereul este cuprins de o stare aparte. O combinaţie în care se întrepătrund cu subtilitate bucuria pentru vârsta împlinită, cu voia lui Dumnezeu, dar şi o doză de tristeţe după vremea trecută. Atâta belşug de ani petrecut în „frumuseţea lumii văzute”, după cum îi place ierarhului să spună. Ca şi altă dată în ajunul aniversării sale, părintele Calinic s-a retras într-un loc mai izolat învăluit de lumină şi linişte, tocmai pentru a putea medita mai profund la darurile primite de la Împăratul Veacurilor care a îngăduit să păstorească rând pe rând parohii micuţe, obşti monahale şi, de 30 de ani, întinsa eparhie a Argeşului şi Muscelului. De data acesta, seara dinaintea aniversării a petrecut-o sărbătoritul în rugăciune, în mijlocul obştii de la Mănăstirea Văleni. Se ştie că ierarhul are o slăbiciune aparte pentru două aşezăminte monahale, Robaia şi Văleni, fiind uimit de râvna călugăriţelor din aceste locuri. La sfârşitul slujbei pe care a săvârşit-o, arhiereului i s-a cântat cuvenitul „Mulţi ani trăiască!”
Primul apel
La primele ore ale dimineţii de ieri, primul apel telefonic pe care l-a primit arhiereul a fost chiar de la Patriarhie. Preafericitul Daniel i-a transmis cele cuvenite cu acest prilej, iar un mesaj adecvat momentului a fost difuzat, tot din partea Patriarhului, prin intermediul Agenţiei de Ştiri „Basilica”. Au urmat, firesc, telefoane din ţară şi străinătate de la înalte feţe bisericeşti, arhiepiscopi şi mitropoliţi. Deşi s-a ţinut departe de mulţimea dreptcredincioşilor care ar fi vrut să-l felicite, totuşi, câţiva preoţi, protopopi şi stareţi au avut acces la sărbătorit şi i-au dăruit icoane şi flori. De acestea din urmă s-a bucurat cel mai mult arhiepiscopul. Cum mulţi îi ştiu preferinţa pentru florile în ghiveci, nu pentru cele tăiate, „omorâte”, s-au conformat, iar plantele înmiresmate i-au bucurat privirea şi sufletul părintelui Calinic. În chilia sa de la Mănăstirea Corbeni, în răstimpul dintre apelurile telefonice primite, în momente de singurătate şi linişte profundă, înconjurat de atâtea flori, s-a văzut, cu ochii minţii, pe sine. A fost odată… un băieţel de-o şchioapă în grădina casei părinteşti, care, zi de vară până-n seară, îmbrăţişa gingaşele plante colorate şi prindea între palme bondari jucăuşi. Din vraja colţului său de Rai îl trezea doar glasul mamei care-l striga la masă pe „Costică florarul”… Au rămas doar amintirile, nădejdea mântuirii şi dragostea duhovnicească a dreptcredincioşilor cărora ne alăturăm întru urarea de „Mulţi ani fericiţi şi rodnici cu sănătate şi binecuvântare de la Domnul!”
Eduard TOMAZIU
