Pe Barajul Vidraru, sub ochii jandarmilor

Zona Vidraru rămâne unul dintre centrele de exploatare a masei lemnoase din judeţul nostru, zilnic zeci de camioane cărând de aici buşteni spre Curtea de Argeş. Chiar dacă defrişările ilegale constituie, conform legii, un atentat la siguranţa naţională, nimeni şi nimic nu pare să-i deranjeze pe unii afacerişti care nenorocesc pădurile Argeşului. Mai nou, de câteva luni, nici restricţia de circulaţie pentru camioane mai mari de 16 tone instituită pe Transfăgărăşan nu mai este în vigoare. După ce în urmă cu câţiva ani au stricat drumul din stânga Barajului Vidraru care făcea legătura „pe scurtătură” cu Cabana Cumpăna (15 km) şi apoi cu coada lacului (încă 7 km), exploatatorii de pădure distrug zilnic şi DN 7C, circulând cu camioanele încărcate cu zeci de tone de lemne fiecare.

De ce nu-i opreşte nimeni?

Lemn masiv

Conform legii, „orice acţiuni sau inacţiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondului forestier, cinegetic şi piscicol, apelor şi altor asemenea resurse, precum şi monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecinţe la nivel national sau regional”, constituie atentat la securitatea naţională. Deci, nu doar cei care exploatează ilegal pădurea sunt vinovaţi, ci şi reprezentanţii statului. Ne întrebăm în cazul transporturilor de masă lemnoasă din zona Vidraru de ce camioanele nu sunt oprite de poliţiştii sau jandarmii pe traseul pe care aceştia circulă, de la munte şi până la Curtea de Argeş. La sfârşitul săptămânii trecute, mai precis vineri, 13 mai, într-un interval de aproximativ trei ore, nu mai puţin de 15 camioane încărcate cu buşteni au coborât de la munte, iar până la Curtea de Argeş nu au fost oprite nici de poliţia din zonă, nici de jandarmii care-şi „fac veacul” pe baraj, nici de jandarmii care „patrulau” cu maşinile de teren în zona Căpăţâneni. Puţinii turişti aflaţi în zona Barajului Vidraru priveau uimiţi la traficul de lemn din zonă şi, după ce au fotografiat camioanele, se întrebau de ce jandarmii aflaţi de pază la „Omul de fier” nu opresc aceste maşini, ci, din contră, când acestea trec, se întorc de fiecare dată cu spatele.

La Corbeni

Am plecat cu maşina redacţiei după unul dintre aceste camioane pentru a observa dacă verifică cineva acel transport. Până la Curtea de Argeş, unde a virat la stânga spre Valea Iaşului, şoferul nu a fost deranjat nici de cei de la Interne, nici de cei de la Păduri, nici măcar de ploaia căzută pe câteva porţiuni din drum. În Curtea de Argeş este capăt de drum pentru majoritatea acestor camioane cu buşteni. Puţinii „întreprinzători” în domeniul exploatărilor forestiere sunt cunoscuţi de autorităţi, dar nimeni nu vrea să verifice, nici măcar prin sondaj, dacă aceste transporturi sunt făcute legal sau nu.

Şi cu autoutilitare…

La Oeşti şi punct de lucru

Deşi aveam informaţia că nu se poate circula pe drumul forestier din stânga barajului, ne-am încumetat să pornim pe drumul respectiv, să vedem până unde se poate circula. Intrarea în tunel este una de coşmar, gropile imense şi şleaurile zdruncinând serios autoturismul. Un şofer care circula cu o maşină de teren ne-a făcut semn să oprim şi ne-a spus că suntem nebuni dacă intrăm pe acolo, că nu mai ieşim din tunel. Dar am mers în continuare şi la puţin timp ne-am întâlnit cu o autoutilitară de 3,5 tone „cocoşată” de lemne. Nu ne venea să credem. Am spus că dacă unul ca acesta a putut să meargă pe acolo plin cu lemne, trebuie să reuşim şi noi. La mai puţin de un kilometru, altă utilitară plină cu buşteni, tăiaţi scurt, cât să încapă în remorcă. Din motive evidente, nu am putut să le fotografiem, dar vă prezentăm numerele de înmatriculare: AG-11-PSK şi AG-87-RIO. Am tras imediat concluzia că şoferul maşinii de teren cu care ne-am întâlnit la tunel era un fel de antemergător care îi proteja pe cei ce veneau din spate cu material lemnos.

În Curtea de Argeş

Culmea este că respectivul autoturism semăna izbitor cu cel al funcţionarilor de la păduri. Nu am mai mers mult pentru că drumul „s-a stricat” brusc, apărând gropi adânci şi urme evidente de şleauri de la camioane de mare tonaj. La intersecţia cu drumul spre Călugăriţa am făcut cale întoarsă, atât de teama de a nu rămâne împotmoliţi, dar pentru a nu da nas în nas cu cei care se ocupă cu lemnele prin zonă. Mai ales că drumul era foarte moale din cauza ploilor abundente căzute în ultimele zile, iar maşina nu ne permitea să „dăm pedale” dacă era necesar. Data viitoare vom merge în zonă cu o maşină de teren şi evident că o să încercăm să ajungem până la Cabana Cumpăna, nu de alta, dar am aflat că pe această porţiune de 15 km, ferit de ochii lumii, se exploatează masă lemnoasă „în draci”.

O listă lungă de maşini

În curtea unei firme

Aşteptăm reacţia autorităţilor, iar dacă acestea nu au mijloace necesare pentru stabilirea celor care „mută” zi de zi pădurea de la munte spre Curtea de Argeş, vă punem noi la dispoziţie câteva numere de maşini care pot fi văzute aproape zilnic cărând buşteni: AG-22-EXF, AG-24-EXF, AG-29-EAM, AG-40-KPC, AG-21-EPC, AG-11-KRD, AG-11-KEU, iar lista poate continua. Suntem curioşi care dintre aceste camioane transportă legal material lemnos, care au asigurări şi care dintre ele au taxele de drum plătite. Pe proprietarii lor îi cunoaştem şi în acelaşi timp îi cunosc şi reprezentanţii autorităţilor statului care „prestează” chipurile în zona Vidraru şi mai jos, până la Curtea de Argeş.

Reprezentanţii statului ar trebui să ia în seamă faptul că şi „inacţiunea care lezează resursele economice ale României” este inclusă în cadrul ameninţărilor la securitatea naţională, conform legii.

Scurtătura spre Cumpăna, impracticabilă

Flavius PETRESCU

Distribuie pe Facebook

Flavius Petrescu

See Full Bio