Într-o declaraţie recentă, medicul Raed Arafat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, a declarat că, în contextul numărului tot mai mare de îmbolnăviri din ultima perioadă, speră să nu se ajungă la situaţia în care toate paturile de la terapia intensivă să fie ocupate, iar medicii să fie nevoiţi să aleagă între pacienţi care să primească ventilator. Iată cum am trecut din istorie în mitologie. Trăim vremuri mitologice. Am trecut din istoria faptelor în mitologia situaţiilor. De la Ludovic Orban la ciobănaşul mioritic. Aşadar, „e timpul de scurtă predoslovie”, trebuie să spun, ca blândul cronicar al Moldovei, pentru că a scrie despre vremurile actuale este ca şi cum a scrie cronici despre resemnarea ciobanului mioritic. E, fără îndoială, un act de curaj şi o asumare responsabilă să scrii despre ziua de azi invocând „Mioriţa”. Au făcut-o alţii mult mai avizaţi decât mine. Eu  nu vorbesc din perspectiva vreunei   autorităţi ştiinţifice. Şi, dacă abordarea mea este cu totul diferită faţă de cea a unor specialişti în domeniu, este din cauză că eu nu am pretenţii academice, în afară de aceea de a descrie realitatea zilei de azi sub semnul sociologiei. Căci există ceva în sufletul nostru care nu este individual, ci colectiv. 

Prin urmare, pentru a înţelege mai bine vremurile actuale, am început să studiez „Mioriţa”. Şi cine va citi această baladă va câştiga din lectura sa un mare imbold de simplitate şi adevăr. De altfel, întotdeauna am fost de părere că versurile din „Mioriţa” răsună ca nişte bătăi scurte de clopot ce însoţeşte acest popor în veşnicie. Aceste versuri ne arată că nu numai ciobanul mioritic poate fi pesimist, resemnat, fatalist, ci fiecare dintre noi, ceea ce înseamnă că acest cioban este un arhetip. Drept care, „Mioriţa” încearcă să ne spună că realitatea aceasta ar fi ceva caracteristic pentru întregul popor român. Or, în balada mioritică nu este vorba de realitate în adevăratul sens al acestui cuvânt, ci de o lipsă corespunzătoare de realism. Această lipsă se vede azi foarte bine la guvernanţi. Ce poate să fie închiderea pieţelor dacă nu un atentat la temelia ţării? Unde să-şi mai vândă ciobanii produsele muncii lor? Poate la colţ de stradă, în timp ce hipermarketurile îşi vând mărfurile ca şi până acum. Iată cum „Mioriţa” a devenit politică! Iar dacă „Mioriţa” tradiţională unea poporul, cea politică îl dezbină. Motiv pentru care ea a  fost invocată  în  conflictele  politice încă înainte de comunism. Legionarii şi comuniştii şi-au susţinut programul politic cu versuri din „Mioriţa”. Comuniştii la început s-au sprijinit pe ea, apoi au interzis-o în şcoli, iar până la urmă au îngăduit-o.

După căderea comunismului, s-a discutat iar să fie interzisă în şcoli, fiindcă ar fi psihic destructivă, dăunătoare individului şi naţiunii. Şi astfel, „Mioriţa” a fost folosită în tot felul de scopuri. Astăzi ea este invocată pentru a-i scoate pe români în stradă şi a-i învrăjbi. 

Strategii politici proiectează în subconştientul cetăţenilor  umbrele mohorâte ale spiritului criminal al celor doi  ciobănaşi  mioritici, ceea  ce  au  făcut ca „Mioriţa” politică să aibă gălbează şi nu soluţia unei salvări (vorba lui Emil Cioran). Constantin Noica spune că românul a mers cu abuzurile în politică atât de mult şi atât de adânc, încât a ajuns până acolo unde trebuie să ajungă orice abuz: la temelia ţării. Prin urmare, noi ne-am croit poteci prin munţi pentru a deschide poarta unei salvări istorice. Dar potecile pe care le-am croit şi le-am străbătut cândva s-au dovedit astăzi că au fost cărări ce n-au dus nicăieri. Şi astfel, „brazii şi păltinaşii”, nuntaşi la căsătoria simbolică a ciobănaşului mioritic, au fost tăiaţi de drujbe. „Gura de rai” a fost ştearsă de pe faţa pământului. Iar ciobănaşul mioritic nu mai are unde să-şi vândă brânza şi laptele. 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio