Ne aştepta în faţa porţii. Câinele lui cel mare, un ciobănesc belgian, un Malinois, începuse să ne latre. Ceilalţi mai mici ni se încurcau printre picioare cât timp am străbătut curtea până la livadă. Pe drum a început să-şi spună oful. Îl ştiam: grindina de săptămâna trecută îi prăpădise frumuseţe de grădină. Cum a fost? S-a înnegrit cerul, vântul s-a pus pe suflat, iar de sus a căzut gheaţă. N-a durat mult. Vreo 10-12 minute a bătut grindina, dar a fost de ajuns.

Cu trei ani în urmă şi-a pus peri în livadă. Băuse la cineva o palincă de pere şi rămăsese cu gustul ei, dar mai ales cu aroma. O minunăţie! De-aici îi venise ideea să facă şi el. Anul ăsta îi ieşeau pe rod. Pere de vară! Şi prune. S-a ales praful de tot! Două hectare lucrate ca la carte, cu PH-ul din sol neutralizat cu puţin calcar, cu îngrăşăminte, cu tratamente la pomi, cu tot ce trebuie, că omul ştie, e inginer în domeniu, e pasionat de lucrurile astea. 50.000 de euro ne-a spus că a cheltuit, iar acum „cine mă mai despăgubeşte pe mine, că nu sunt înscris la APIA?” Bună întrebare! Omul vrea să ştie, fiindcă problema lui aici, la ţară, nu e Covidul – dă-l în mă-sa!, parcă-l aud pe Moromete – ci de unde-şi acoperă el pierderea de pe urma pământului pe care-l munceşte şi pentru care „în februarie am plătit 32 milioane lei la Primărie!” Da, munceşte pământul cu drag, aşa cum se întâmplă de câteva generaţii în familia lui Petre Tudora din satul Purcăreni al comunei Miceşti, începând cu străbunicul lui, erou căzut pe front, la Mărăşeşti, la 33 de ani. Doamne, şi-atunci, cu o asemenea jertfă, cum să nu-i înţelegem revolta acestui om care acuză statul că nu îi ajută cu nimic pe fermieri şi că, în cazul său, nu a folosit tunurile antigrindină?!

E cineva responsabil cu asta? Gura satului spune că ar fi un „general”, doctor în aşa ceva, care e de vină că nu a intervenit. Oficial, însă, e altă poveste, la fel de complicată şi de păguboasă ca mai toate poveştile de pe la noi. În ţară există câteva unităţi de combatere a căderilor de grindină din cadrul aşa-numitului Sistem naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor. Aceste unităţi folosesc, pentru protejarea culturilor, tunuri ce emit unde sonice spre norii în care se formează grindina, pentru a stopa constituirea particulelor de gheaţă. Undele se propagă cu viteza sunetului până la înălţimi de 15.000 de metri. Anul trecut, Petre Daea, ministrul de atunci al Agriculturii, spunea că în 2020 „vom prinde toată suprafaţa ţării” cu puncte de lansare a rachetelor antigrindină. De fapt, el spunea multe…

În judeţul nostru n-a fost „prins” niciun astfel de punct de lansare. Ne-a spus cineva de la Direcţia Agricolă, care n-a dat mai multe explicaţii. Marius Stroescu, fost director al APIA Argeş, e convins că în acest sens cheltuielile nu justifică investiţia. Aici, la noi – zice el – nu s-a zbătut nimeni să aducă tunuri antigrindină măcar pentru Institutul Viticol de la Ştefăneşti şi pentru Institutul Pomicol de la Mărăcineni, ultimul de importanţă strategică. Şi iar vine vorba despre voinţa politică. Apă de ploaie…

Plecăm din Miceşti cu un gust amar. Îndulcit doar de imaginea dealurilor verzi scăldate de soare. Şi de gândul că Petre Tudora şi-ar putea recupera, totuşi, paguba, făcându-şi dosar de „situaţii de urgenţă”…

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio