Oficiul poştal din oraşul Ştefăneşti, zilele trecute. Funcţionează la parterul unui bloc dintre cele câteva aflate într-o stare avansată de degradare, în care locuiesc multe familii sărace de romi. Lăsând la o parte faptul că Poşta Română s-ar fi cuvenit să aibă un sediu separat, modern, nu într-un imobil insalubru, priveliştea oferită cetăţeanului care apelează la serviciile instituţiei, este dezolantă. Cele câteva cămăruţe în care se înghesuie personalul au nevoie urgentă de reparaţii şi modernizare. Vopseaua a căzut demult de pe pereţi, ba şi tencuiala, pe ici-pe-colo. Mobilierul dăinuie probabil de pe vrea Brătienilor, iar condiţiile în care lucrează factorii poştali lasă de dorit sub toate aspectele.
Ca într-un sat…cu câini
O „oglindă” a oraşului ar fi chiar zona din faţa oficiului. Asfaltul e crăpat, iar scările încadrate de buruieni arată ca după un bombardament sau cutremur de 7 grade. Treptele sunt crăpate şi ele, bucăţi de ciment şi mozaic au dispărut, iar prin fisuri mişună şopârle agitate. Pare de necrezut dar în fiecare sâmbătă şi duminică, nimeni nu ştie din ce motiv, o haită de câini ia în stăpânire oficiul poştal, păzind cu străşnicie intrarea. Un dulău cu aere de şef stă tolănit pe cea mai înaltă treaptă. Alţii „patrulează” în perimetru. Locatarii blocurilor din vecinătate s-au obişnuit, patrupedele fac parte din peisaj şi, ce-i drept, niciun om n-a fost sfâşiat până acum. Dar nici blânzi ca mieii nu sunt. Ne-am convins când ne-am apropiat să facem fotografia. Deranjat din somn, namila de câine cu burta lipită de uşa oficiului poştal ne-a arătat colţii ameninţător iar apelativul „cuţu-cuţu” l-a scos din sărite…
