„Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi de la Tine!” Aceste cuvinte ale psalmistului David şi multe asemenea sunt murmurate în faţa icoanelor lui Iisus Hristos, a Maicii Domnului şi mai cu seamă a Sfântului Ierarh Luca al Crimeii. Totul într-un spaţiu de doar câţiva metri pătraţi, situat într-o anexă a Spitalului de Boli Cronice şi Geriatrie „Constantin Bălăceanu-Stolnici” din Ştefăneşti.

Unitatea spitalicească de la Ştefăneşti este considerată un „punct terminus” pentru mulţi bătrâni din judeţul nostru, dar şi din cele învecinate. Lucrurile stau aşa doar la prima vedere, pentru că unii, cărora Dumnezeu le dă lungime de zile, se întorc acasă după perioada de recuperare. Pe acest fond de suferinţă mai cu seamă sufletească, a apărut în urmă cu câţiva ani părintele Romeo Iorga. Slujise ani la rând la biserica „Sf. Dimitrie” din Găvana şi a simţit nevoia de a merge acolo unde era mai mare nevoie. Iar spitalul de la Ştefăneşti i s-a părut locul în care prezenţa lui era necesară pentru a se alia celor care duc bătălia groaznică împotriva morţii.

Cultul sfântului-medic!

Conducerea spitalului a apreciat zelul preotului care-şi sacrifica timpul liber pentru a fi alături de bolnavi. Între cei suferinzi şi slujitorul altarului s-a creat o relaţie duhovnicească deosebită. Dincolo de rânduielile bisericeşti, de Sfintele Taine pe care le aducea la patul lor, preotul reuşise să le redea încrederea în iertarea şi puterea lui Dumnezeu. Şi cum părintele Romeo Iorga avea un cult aparte pentru Sfântul Luca al Crimeei, le vorbea deseori despre tămăduirile pe care le făcuse acesta de-a lungul vremii. Spre plăcuta lui surprindere, preotul a observat că şi medicii au o consideraţie deosebită pentru Sfântul Luca, omul care a fost un medic de excepţie al vremii sale şi care a scris un tratat de medicină considerat până azi drept cea mai bună lucrare în domeniu! Managerul spitalului, distinsa doamnă Anca Stoiculescu, a preţuit eforturile lui Romeo Iorga, cel care, în completarea îngrijirii medicale a pacienţilor, aducea exact partea care lipsise până atunci, asistenţa religioasă. Observând cu ochiul liber o îmbunătăţire a stării psihice a bolnavilor în urma intervenţiei slujitorului lui Dumnezeu, managerul a avut ideea, născută chiar în timpul unei convorbiri cu preotul, a unui spaţiu liturgic! S-au făcut planuri şi pe lângă cele de ordin tehnic pentru că încă nu exista suprafaţa necesară, s-a decis hramul pe care-l va purta micul lăcaş de cult: Sfântul Luca al Crimeei, ilustrul medic care a trăit între 1877-1961. Acum, privind în urmă, preotului i se vădeşte lucrarea lui Dumnezeu. Exact în perioada în care aveau loc aceste convorbiri în biroul conducerii spitalului, se muncea de zor la modernizarea unui corp de clădire aflat în paragină. Ca o străfulgerare a Duhului Sfânt, doamna Anca Stoiculescu, ea însăşi o femeie evlavioasă, a avut ideea amenajării unui paraclis exact în clădirea în care se lucra.

Prima minune

Totul a fost pus pe hârtie, inclusiv cheltuielile aferente pentru micul lăcaş de cult, iar documentaţia înaintată conducerii Consiliului Judeţean Argeş. Fiind nu doar medic, dar şi un om cu o educaţie creştină autentică şi cu frica lui Dumnezeu, preşedintelui Dan Manu i-a surâs ideea. Avea în minte bolnavii suferinzi de la spitalul Ştefăneşti şi nevoia lor imperioasă de a avea alături un mic altar. O altă parte a documentaţiei a ajuns la Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului de unde părintele Romeo Iorga a primit tot sprijinul. Ba chiar şi binecuvântare pentru hramul propus: Sfântul Luca al Crimeei. Spaţiul liturgic fiind mic, lucrările de amenajare nu au durat mult. În tot acest timp, preotul a continuat activitatea misionară în saloanele unităţii spitaliceşti, vorbindu-le oamenilor tot mai intens despre Sf. Luca şi despre altarul pe care-l vor avea la dispoziţie. Poate ca o răsplată pentru osteneala lui, Sfântul Luca al Crimeei a dat un semn desluşit de bunăvoinţă. Povestea mărturisită de preot e cutremurătoare: „Era un bărbat la vreo cincizeci de ani şi, ce-i drept, nu prea mergea la biserică. Ba chiar era un pic ranchiunos cu semenii. Un accident vascular l-a doborât. A fost adus aici şi apropiindu-mă tot mai mult de el, i-am vorbit despre puterea Sfântului Luca. Începuse să creadă cu tărie. Se schimbase şi la faţă, era mai senin. Şanse nu mai avea multe, medicii erau rezervaţi. Dar el s-a rugat zi şi noapte Sfântului Luca. S-a ridicat din pat! Venise adus cu pătura şi a plecat pe picioarele lui, fără ajutorul cuiva. Crezuse în puterea tămăduitoare a sfântului, iar acesta l-a vindecat. Incredibil!”

A doua minune

În urmă cu câteva zile, personalul medical şi bolnavii s-au adunat în noul paraclis. Au fost momentele înălţătoare ale unei slujbe arhiereşti la care a fost invitat şi preşedintele Consiliului Judeţean, Dan Manu. Ca unul care a sprijinit de la bun început proiectul, acesta a primit din partea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului o distincţie binemeritată, Medalia „Sf. Neagoe Vodă Basarab”. Din partea aceleiaşi instituţii a primit şi managerul Anca Stoiculescu distincţia eparhială „Sf. Mc. Filoteea”. Nici eforturile supraomeneşti pe care le-a făcut în ultimii ani părintele Romeo Iorga nu au rămas nerăsplătite, lui acordându-i-se „Crucea Basarabă”! Atmosfera a fost pe placul sufletului celor prezenţi, spaţiul restrâns al paraclisului a creat o familiaritate binefăcătoare pentru toţi, mai cu seamă că lăcaşul a fost înmiresmat de buchetele imense de flori aduse de inimoasa Olga Panaete, nelipsită de la astfel de evenimente. Deopotrivă, cadre medicale şi bolnavi, precum şi invitatul de onoare, dl. Dan Manu, au simţit cum lumina Duhului Sfânt, pogorâtă din cer în timpul slujbei, a învăluit nu doar paraclisul şi altarul acestuia, ci întreg spitalul. Şi faptul că în ziua aceea, niciun pacient nu a adormit întru nădejdea învierii poate fi considerată o altă minune a Sfântului Luca!

Nădejdea nemărginită

Programul liturgic al paraclisului este aproape identic cu cel al altor biserici. Sâmbăta se fac parastase, duminica Sf. Liturghie, iar miercuri la prânz Taina Sf. Maslu. Deşi sunt bineveniţi toţi credincioşii, chiar şi cei care locuiesc în blocurile de lângă spital, părintele îşi doreşte ca acces nelimitat să aibă în primul rând pacienţii spitalului ori rudele lor, care vin în vizită. Lăcaşul a fost împodobit cu tapet fotografic în care sunt înfăţişaţi sfinţi şi scene biblice. Firesc, la loc de cinste se află icoana Sfântului Luca al Crimeei. Cu puterile lor slăbite, aici bolnavii vin zilnic să-şi spună amarul sufletului. Îngenunchează şi tainic îşi rostesc rugăciunile. Alţii îşi ating faţa cuprinsă de-o paloare cadaverică de icoana sfântului despre care se spune că a refăcut cândva degetele amputate ale unui pacient, în chip minunat, într-o clipă! Cu inima plină de nădejde plâng bolnavii privindu-l pe sfântul pictat pe lemn.

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio