# Dr. Alexandru Stoian: „În sala de operaţie, «Duhul de pe lampă» ne luminează câmpul operator, dar şi mintea”

Centrele universitare medicale sunt sufocate de tineri specialişti foarte bine pregătiţi care speră la un loc de muncă şi care aşteaptă, ani de zile, pentru o oportunitate. Atunci când dr. Alexandru Stoian a aflat de existenţa unui post vacant la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti nu a ezitat să participe la concurs. A obţinut postul şi are multe de povestit. Este hotărât să se autodepăşească pe toate planurile. Una dintre dorinţele sale este ca spitalul din Piteşti să devină centrul medical de elecţie pentru orice pacient din judeţul Argeş, şi nu numai. Un interviu cu singurul medic chirurg toracic din Argeş şi Vâlcea citiţi în ceea ce urmează.

Mulţumesc

* Spuneţi-ne câteva cuvinte despre cariera profesională.

** Mă consider nu departe de începutul unui drum pe care îl parcurg din pasiune şi respect pentru tot ce mă înconjoară. Sunt de părere că tot ce îţi doreşti în viaţă şi orice aspiraţie se obţin cu multă răbdare şi efort susţinut. Cariera de medic presupune o minte calmă, permanent activă, capacitatea de a relaţiona afectiv şi somatic cu cei din jur, capacitatea de sacrificiu – deoarece din momentul în care pacientul îţi solicită ajutorul este datoria ta să pui sănătatea lui pe primul plan şi să cauţi cea mai bună soluţie în faţa problemelor cu care se confruntă. Din punctul meu de vedere, partea cea mai dificilă a profesiei este stabilirea unui diagnostic exact şi a unei atitudini terapeutice optime pentru fiecare pacient în parte. Satisfacţia la momentul la care reuşeşti să combini aceste aspecte şi să obţii rezultatul aşteptat de toate părţile implicate în actul medical reprezintă izvorul carierei mele profesionale, izvor care nu poate seca niciodată. Un „mulţumesc” din partea unui om străin îţi face orice zi frumoasă.

O provocare

* De ce aţi ales să profesaţi în chirurgie toracică?

** Cel mai important factor în decizia de a profesa ca şi chirurg toracic a fost frecvenţa redusă a acestei specialităţi. În primul rând, mi-am dorit să fiu chirurg. Îmi plac aspectele practice, mă fascinează corpul uman şi diversitatea oamenilor. De ce toracic? În torace este inima – motorul întregului organism; plămânii – izvorul de oxigen; vasele mari – conductele prin care circulă viaţa. Şi sunt încapsulate în cutia toracică, de a cărei integritate şi bună funcţionare depinde fiecare respiraţie, fiecare „gură de aer” a oricăruia dintre noi. Este o provocare în fiecare zi şi, inclusiv din acest motiv, am ales această specialitate.

* De ce aţi optat pentru spitalul din Piteşti?

** Mai degrabă, spitalul din Piteşti m-a ales pe mine. Eram la finalul pregătirii în rezidenţiat şi trebuia să continui să profesez într-un spital. Această specialitate nu permite desfăşurarea activităţii într-un alt tip de unitate, fie ea policlinică, cabinet sau dispensar. Centrele universitare medicale sunt sufocate de tineri specialişti foarte bine pregătiţi care speră la un loc de muncă şi care aşteaptă, ani de zile, pentru o oportunitate. Mi-am propus să nu aştept şi mi-am dorit să practic oriunde medicina. Astfel, atunci când am aflat de existenţa unui post vacant la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti nu am ezitat să vin la concurs. Şi faptul că aş fi fost singurul specialist din două judeţe, Argeş şi Vâlcea, a constituit o provocare pe care am vrut să o accept.

* Ca unic specialist în acest domeniu sunteţi suprasolicitat?

** Voi răspunde cu un mare „da”. Pe de o parte, sunt singurul specialist atât din spital, cât şi din cele două judeţe, Argeş şi Vâlcea. Pe de altă parte, sfera patologiilor toracice este una largă, variată şi cu o cazuistică numeroasă.

Echipa

* Cu cine faceţi dvs. echipă, în afara compartimentului de chirurgie toracică, în spital şi în judeţul Argeş? Altfel spus, cu câte specialităţi colaboraţi pre-, peri- şi postoperator?

** Îmi place să consider că pot face echipă cu orice cadru medical. Îngrijirea medicală a unui pacient presupune o bună colaborare între toţi cei implicaţi în actul medical. Intervenţia chirurgicală este doar una dintre cărămizile care construiesc un caz medical. În ceea ce priveşte această etapă, pot construi o echipă operatorie. Şi am construit echipa cu aproape toţi colegii chirurgi din spital. Am colaborat şi voi colabora cu orice cadru medical pentru a completa actul medical, întrucât pacienţii au şi afecţiuni asociate – comorbidităţi, şi nu fac obiectul specialităţii mele. Medicul nu poate desfăşura orice activitate de unul singur. Meritul unui caz rezolvat este şi al asistentelor, infirmierelor şi al îngrijitoarelor, după cum spuneam, al oricărui cadru medical.

Profilul pacientului

* Care sunt cele mai frecvente patologii care ajung la dvs şi care sunt cele mai frecvente dintre ele care necesită intervenţii chirurgicale? Care este profilul pacientului?

** Patologiile care ajung la mine sunt diverse: traumatice, infecţioase, inflamatorii, neoplazice. Există la acest moment o balanţă între toate acestea. Decizia de a interveni chirurgical este o mare responsabilitate. Nu degeaba se spune „Gândeşte de o mie de ori şi taie o dată!!!” Deşi mi-aş dori să existe şi alte soluţii decât cele chirurgicale, procentul pacienţilor chirurgicali este de peste 85%. Există şi patologii care necesită mai mult decât o singură intervenţie chirurgicală. Din cauza diversităţii, este greu şi să conturăm un profil al pacientului. Există un aspect, însă, foarte important. Pot spune că aproape orice patologie chirurgicală toracică prezintă un risc foarte mare, cu potenţial fatal în lipsa tratamentului, uneori imediat. Acesta este motivul pentru care afirm faptul că un consult medical cât mai aproape de debutul simptomatologiei din sfera toracică ar ajuta pacientul cu un tratament efectuat precoce, reducerea complicaţiilor afecţiunilor şi, implicit, cu reducerea numărului cazurilor grave şi foarte grave.

Aşteptări

* La Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti există dotări care să vă permită intervenţii miniinvazive? Ce alte aşteptări aveţi?

** Avem dotări pentru a realiza intervenţii miniinvazive. Acesta va fi, oricum, viitorul chirurgiei. Nu pentru orice tip de intervenţie, însă. Mi-aş dori ca Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti să devină centrul medical de elecţie pentru orice pacient din judeţul Argeş, şi nu numai. Aş dori să creştem standardele medicale locale. Dotările sunt doar unul dintre mijloace. Să acceptăm provocări medicale, cazuri mai dificile. Să realizăm intervenţii chirurgicale şi mai complexe. Să creştem standardele de cazare şi de hrană ale pacientilor. Am aşteptări. Să depăşim ce avem şi ce putem acum. Şi, apoi… să ne autodepăşim.

* Aţi trecut prin momente în care, în timpul unei operaţii, aţi avut senzaţia că fără sprijinul divin nu aţi fi reuşit?

** Sprijinul divin este în tot ceea ce facem ca oameni. În sala de operaţie, îmi place să îl numesc „Duhul de pe lampă”. Ne călăuzeşte, ne şopteşte soluţiile, ne luminează câmpul operator, dar şi mintea. Da, mă ajută să reuşesc. Sub orice formă ar fi prezent şi indiferent cum l-am numi oricare dintre noi sunt convins că există acolo şi ne conferă calitatea de „oameni”.

Suferinţa

* În faţa unui caz foarte grav şi foarte complicat, cum reuşiţi să vă detaşaţi de suferinţa celor din jur?

** Am ştiut de la bun început că suntem cu toţii diferiţi. Nu poţi stabili un tipar al unui om. Când crezi că l-ai înţeles pe deplin, mai apare ceva şi tot nu poţi contura un întreg. De aceea, nu cred că a fi un medic bun înseamnă să te detaşezi de suferinţă. Consider că trebuie să cunoşti acea suferinţă, să analizezi cum o interpretează fiecare pacient în parte, să asculţi cum îl afectează şi să decizi dincolo de afecţiunea în sine cum îi va influenţa tratamentul viaţa şi cum se va adapta. Cu cât este mai greu un caz sau intervenţia chirurgicală este mai complexă, cu atât şi riscurile, dar şi consecinţele sunt mai însemnate. Şi atunci trebuie să faci echipă cu pacientul ca să le poată depăşi pe toate, nu să se confrunte singur cu tot ce va urma.

* Ce ne puteţi spune despre omul Alexandru Stoian?

** Mi-am dorit mereu, mai degrabă, să aflu ce spune lumea din jur despre mine. E greu să te caracterizezi şi cu bune, şi cu rele. Ştiu că nu sunt nici cel mai bun om sau medic, nici cel mai deştept, nici cel mai capabil. Dar ştiu că sunt un om tânăr, fericit, sunt hotărât, nu mă sperii uşor de ce este greu şi am o viaţă întreagă înainte să încerc să depăşesc ce am şi ce sunt. Şi vreau să mă autodepăşesc pe toate planurile.