Obștea monahală a schitului situat în pădurea Trivale va trece printr-o perioadă de înnoire. Dumnezeu a rânduit ca un iscusit călugăr de la Mănăstirea Slănic să îi conducă atât pe monahi, cât și pe mireni pe calea, pe cât de frumoasă, pe atât de grea, a mântuirii.

O figură impozantă

Deși obștea monahală a Schitului Trivale nu este numeroasă și, ca atare, este mai ușor de condus, totuși îndatoririle și provocările nu sunt mai puține. Din contră, fiind vorba despre un așezământ monahal situat în marginea Piteștiului, membrii micii comunități a celor înveșmântați în negru trebuie să fie la înălțime. Credincioșii vin la fiecare slujbă în număr mare și mulți dintre ei au pretenția să vadă în carne și oase slujitori ai Domnului, conform personajelor despre care citesc în Pateric! O perioadă îndelungată, mirenii au fost obișnuiți cu figura impozantă a starețului Gherasim. Acesta a condus cu măiestrie obștea, iar „opera” lăsată în urmă se vede cu ochiul liber: schitul a înflorit, la modul propriu, prin frumusețea construcțiilor ridicate în perimetrul mănăstiresc. Tot ce se vede astăzi la schit poartă amprenta personalității sale și, mai ales, a jertfelniciei părintelui Gherasim. Și mai mult decât zidurile înălțate de cuviosul stareț, au rămas caracterele călugărilor, clădite de el, și sufletele credincioșilor pe care le poartă și astăzi în rugăciunile sale.

Un „mandat” scurt

După îndepărtarea părintelui Gherasim, decizie luată și cu ajutorul unei părți a mass-media care îi întina numele, la conducerea schitului a fost adus părintele Daniil. „Mandatul” său avea să fie scurt. Deși instalat cu mult entuziasm în fruntea micuței obști de la Trivale, se pare că acesta nu s-a ridicat la înălțimea predecesorului său. Părerile sunt împărțite, însă mulți mireni au regretat, și mai regretă și astăzi, plecarea părintelui Gherasim, un duhovnic priceput care înțelegea pe fiecare în parte și știa să ofere cele mai bune sfaturi. Viața multora dintre cei care l-au cunoscut și ascultat s-a transformat în bine. Cu atât mai greu i-a fost starețului Daniil să facă uitată influența copleșitoare a părintelui Gherasim care rămăsese în inimile lor. Ca element de noutate, starețul Daniil a recurs la o metodă discutabilă: selectarea persoanelor pe care să le primească la spovedanie, pe criterii doar de el știute. Sigur că nu acesta a fost motivul schimbării sale. Tot în timpul „mandatului” părintelui Daniil, scriitorii și gazetarii veniți să viziteze așezământul monahal au observat cu tristețe că mormântul cunoscutului jurnalist Ștefan Afrimescu, din cimitirul schitului, este în paragină. De pe biata cruce de lemn scorojită din cauza ploilor se șterseseră literele. Numele sărmanului ziarist care își doarme acolo somnul de veci dispăruse de parcă nici nu ar fi existat vreodată.

Vine de la Athos!

În urmă cu două zile, spre bucuria multor credincioși, la conducerea schitului a fost numit părintele ieromonah David Stoica, adus de la Mănăstirea Slănic pe care un ierarh a numit-o „Athos-ul Argeșului!”. Cucernicul monah se bucură de o mare apreciere din partea oamenilor evlavioși care obișnuiesc să meargă în pelerinaj la mănăstiri. „Un nume bun este mai de preț decât aurul și argintul…”, a scris înțeleptul Solomon, iar în cazul părintelui David se dovedește cu prisosință că așa stau lucrurile. Entuziasmul mirenilor care frecventează schitul este fără margini. Ei îl vor da repede uitării pe starețul Daniil și de-abia așteaptă să se renunțe la interdicțiile Ordonanțelor Militare pentru a merge liberi spre altarul drag inimii lor. Acolo îl vor găsi pe cel mai prețuit monah de la Mănăstirea Slănic. Cuviosul David, care poartă cu demnitate numele Psalmistului, este „școlit”, format la „Athos-ul Argeșului”, acolo unde a crescut duhovnicește sub îndrumarea unor părinți „îmbunătățiți”, cum se spune în limbaj specific, Teofil și Daniel! Aceștia erau recunoscuți pentru darurile lor, primite de sus. Alungau duhuri necurate și aveau puterea înainte-vederii, lor arătându-li-se evenimente din viitor. La ușa chiliei lor așteptau pelerinii la rând 10-15 ore pentru a reuși să intre, să-și mărturisească păcatele și să primească sfat și binecuvântare. Într-un astfel de mediu s-a format și a sporit duhovnicește părintele David Stoica. Deocamdată, de-abia instalat în noua funcție, cuviosul trasează monahilor îndatoriri administrative. Dar poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu este departe ziua în care credincioșii pot intra din nou, nestingheriți, în lăcașurile de cult. Atunci cu siguranță vor da năvală la Schitul Trivale. Au, în sfârșit, starețul la care au visat.

Poftiți pe „ușa cea strâmtă”!

Poate cucernicul David se va ridica la înălțimea regretatului stareț Gherasim. Mulți cred că îl va depăși. Prin nevoințele sale, prin traiul ascetic, prin înțelepciune și puterea de a lupta cu duhurile necurate, părintele David este asemeni călugărilor din Pateric! Adică desăvârșit! Credincioșii piteșteni mergeau în pelerinaj la Mănăstirea Slănic să-l întâlnească. Acum e cuviosul aproape de ei. Trimis de Dumnezeu să îi călăuzească pe calea mântuirii, să le înlesnească prin puterea lui, intrarea pe „ușa cea strâmtă” despre care vorbea Hristos…

Distribuie pe Facebook