A împlinit 83 de ani, mintea nu-i derapează aiurea şi, precum mulţi români ajunşi la vârste venerabile, nu mai are niciun dinte în gură. L-am întrebat dacă ăsta nu-i un impediment şi de ce nu are o proteză. Râzând a dat-o pe glume: „Am încercat, dar nu pot s-o suport. Îmi clănţănea în gură şi seara mă apucau toţi dracii când trebuia s-o pun într-un pahar cu apă. Aşa sunt de 20 de ani. Morfolesc şi eu mâncarea între gingii şi ce credeţi? Cel mai greu este cu merele, nucile şi castraveţii muraţi la care nu le dau de cap. Mai rău este că aş mai pupa şi eu parte femeiască, dar văzându-mă aşa ştirb, nici la babe nu prea mai am succes. Mi-au plăcut al dracu’ femeile! Am avut parte de ele, că am fost un fel de activist. Nici prea mare, nici prea mic. Ştiţi cum era pe vremuri: eu cu mapa, nevasta şi cârduri nesfârşite de femei cu sapa”.
Acest bolnav simpatic şi glumeţ mi-a readus pe retină imagini cu câţiva activişti pe care i-am cunoscut cu decenii în urmă. În anii de liceu şi de facultate nu ne-am intersectat. Dar în cei şapte ani de la începutul carierei când am lucrat la dispensare rurale din Moldova şi din Argeş dădeai de ei la toţi paşii.
Erau un fel de trepăduşi mărunţi, neşcoliţi, mereu îmbrăcaţi la costum şi la cravată, care aveau vocaţie de slugi în faţa celor cu funcţie mare în partid şi de zbiri în faţa celor mulţi. Îşi făceau veacul prin comune, erau atenţi la tot ce mişca, le plăceau chilhanurile din sediile CAP-urilor şi erau cu ochii sârmă pe învăţătoare, asistente medicale şi educatoare de la grădiniţe.
În 1982 eram pe o listă scurtă a celor ce urmau să fie primiţi în PCR. A venit să ne evalueze un tovarăş de la judeţ. Văzându-mă cu o barbă mai neagră decât a teroriştilor arabi de azi m-a întrebat: „Dumneavoastră chiar credeţi că veţi fi primit în partid în halul acesta? Eu nu voi fi de acord. L-aţi văzut pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu având barbă?” I-am răspuns că l-am văzut pe tovarăşul Ştefan Voitec şi că port barbă ca să-mi ascund o cicatrice inestetică. Mi-a tăiat-o scurt: „Tovarăşu’, lăsaţi-mă cu Ştefan Voitec!”
Nu m-am bărbierit. Am şi azi carnetul de membru, cu o fotografie ce-i dă oricui o priveşte un fior pe şira spinării: curat terorist Isis.
Un Comentariu
Boni
Dictatura proletariatului, ce să mai… S-a numit așa pentru că era/este mult mai ușor să dictezi decât să scrii! (miau, ca pisica).