Biserica strămoşească şi vrednicii ei slujitori se adaptează mersului societăţii. Cum „nu vremurile sunt sub om ci omul sub vremuri„, după cunoscuta sintagmă, şi Biserica asemeni individului, oarecum se supune aceloraşi reguli în timpuri de restrişte. Adevărul vădit în urmă cu câteva zile când preoţii unui locaş din Piteşti, în timpul slujbei, pe lângă binecuvântări, au împărţit… măşti de protecţie anti-coronavirus!
Biserică…militarizată!
În fiecare an, dreptcredincioşi din mai multe cartiere ale Piteştiului, ba chiar şi din zone limitrofe urbei, se adunau în ziua hramului, la biserica Sf. Pantelimon din Găvana. Locaşul construit pe un teren al Spitalului Judeţean a fost de-a lungul ultimilor ani, „refugiul” multor argeşeni, aparţinători ai pacienţilor internaţi în unitatea sanitară. Aici, preoţilor le-a fost dată să vadă scene copleşitoare în care credincioşii, prăbuşiţi în faţa icoanelor, implorau mila sfinţilor pentru a-i salva de la moarte pe cei dragi care urmau să fie supuşi unor intervenţii chirugicale grele. Câte lacrimi nu se vor fi vărsat mai cu seamă la icoana Maicii Domnului? Şi tot aici, slujitorilor altarului le-a fost dată să vadă chipul tainic în care lucrează Dumnezeu. Aceeaşi oameni care îşi vărsau amarul cu disperare, veneau să mulţumească după o operaţie reuşită sau după verdictele medicilor care anunţau schimbarea bruscă în bine a stării pacientului! Şi dacă doctorii nu cred în explicaţii „paranormale”, credincioşii ştiu: rugăciunile le-au fost ascultate! Încredinţaţi de ajutorul divinităţii, sute de credincioşi au venit în urmă cu câteva zile la hramul bisericii Sf. Pantelimon. Surpriză imensă! Înainte de începerea slujbei, zeci de oameni ai legii au împânzit zona: jandarmi, poliţişti, studenţi ai Academiei de Poliţie, echipaje ale Poliţiei Locale, plus alţi „gradaţi” îmbrăcaţi civil! Credincioşii au fost surprinşi de prezenţa atâtor forţe de ordine iar unii bătrâni erau de-a dreptul şocaţi. Firesc, unii şuşoteau acuzând faptul că biserica lor dragă este „păzită ca o unitate militară”!
Frumuseţea slujbei, ştirbită
Slujba a fost săvârşită în afara locaşului, conform normelor iar la câteva minute după începerea ei, preoţii au trecut prin mulţimea credincioşilor îmbinnând cele sfinte cu cele lumeşti: binecuvântau dar îi îndemnau pe oameni să păstreze pe cât posibil distanţa şi în plus, le împărţeau măşti celor care nu aveau! Cum cele 400 de măşti au fost ţinute câtva timp în altar, se poate spune că, indirect, erau sfinţite! Cu „ordonarea” credincioşilor în aşa fel încât să nu stea apropiaţi unul de celălalt, s-au ocupat şi oamenii legii. Nu s-au iscat conflicte iar pentru evitarea tensiunilor inutile, „munca de convingere” au dus-o în special tinere drăguţe, studente ale Academiei de Poliţie. În general toţi oamenii legii au vorbit frumos, pe ton jos sau în soaptă, iar de utilizarea forţei nu a fost nevoie. Totuşi amplasarea unei „dube” a Jandarmeriei lângă zidul locaşului de cult, a fost o exagerare, fiind loc pentru maşină şi pe strada adiacentă. Deşi autorităţile au justificarea lor pentru astfel de intervenţii, mulţi credincioşi şi-au mărturisit unii altora, că prin prezenţa oamenilor legii în număr atât de mare, frumuseţea slujbei a fost ştirbită iar liniştea rugăciunii, tulburată.
„Dezinfectăm icoanele!”
În timpul serviciului divin, credincioşii au avut parte de o altă surpriză. Pe tot parcursul slujbei, cei care mergeau la preot pentru a înmâna un acatist şi o lumânare, primeau câte-un pachet cu alimente. În felul acesta au fost epuizate, evitându-se aglomeraţia de la finalul slujbei. Măsura luată de paroh a fost excelentă, pentru că îmbulzeala care s-ar fi creat ar fi necesitat intervenţia, poate chiar în forţă a poliţiştilor şi jandarmilor! Cu toate îndemnurile, inclusiv ale Patriarhului Daniel, de a fi cinstite icoanele nu neapărat prin sărutarea lor, ci prin plecarea capului, mulţi credincioşi nu au ţinut cont de ele. Au continuat să sărute icoanele fără nicio teamă de infectare cu Covid 19!
Parohul Ciprian Vuţan ne-a explicat: „Noi sfătuim dar nu putem interzice acest lucru. Credincioşii să fie liniştiţi, avem personal suficient care din sfert în sfert de oră dezinfectează icoanele care sunt atinse şi sărutate. Ortodocşii au cultul icoanelor, nu putem renunţa la el dar desigur ne adaptăm şi iată, luăm măsuri sanitare!”
Jandarmii au păzit uşa!
După slujba din curtea locaşului, credincioşii au dorit să intre şi în biserică pentru a se ruga. Oamenii legii s-au postat însă în faţa uşii şi au „disciplinat” mulţimea. După ce două-trei persoane ieşeau, altele intrau iar jandarmii au aplicat „ca la manual” regula, fiind un bun exemplu pentru toţii studenţii, viitori poliţişti aflaţi la faţa locului. Pentru credincioşii bătrâni nu a fost deloc plăcut să aştepte în arşiţa soarelui dar de nevoie, s-au supus. Parohul Ciprian Vuţan a comentat această situaţie: „Consider că prezenţa oamenilor legii a fost de bun augur. Şi înainte veneau la hram, e drept în număr mai mic pentru că puteau fi printre noi hoţi care furau din buzunare ori mulţi cerşetori. Parohia noastră colaborează excelent cu Secţia nr. 2 de Poliţie din Găvana dar şi cu Jandarmeria şi Poliţia Locală. Ţinând cont de realitate, de numărul argeşenilor infectaţi cu Covid, e normal să se ia nişte măsuri. Nu am văzut să fi fost cineva împiedicat să se roage, să asculte slujba, să aprindă lumânări sau să se împărtăşească! Au intrat oamenii şi în biserică dar nu toţi odată, ci într-o ordine, asta a fost diferenţa. Trebuie să înţelegem cu toţii şi să ne rugăm lui Dumnezeu să dispară virusul, să reintrăm în normal. Până atunci ne supunem şi noi unor reguli…”
„Nu sunteţi creştini?”
Cei care au stat la rând pentru a intra în sfântul locaş aveau păreri împărţite. Unii spuneau că ar fi un abuz, alţii din contră, că în felul acesta se pot ruga mai uşor la icoana Sfântului Pantelimon, de altfel principalul „punct de atracţie” pentru care zăboveau la uşă aşteptând acordul jandarmilor de a intra. Pentru că timpul de aşteptare pe treptele locaşului treceau greu, din măştile albătrui purtate de credincioşi, mai răzbăteau cuvinte dojenitoare ale unor femei bătrâne. Una, mai vocală, se lamenta: „Hai maică, lasă-ne să intrăm, ce vor, să ni-L interzică şi pe Hristos? Unde s-a mai pomenit să nu fim lăsaţi în biserică? E vremea de pe urmă, a Antihristului? Ce Dumnezeu, voi nu sunteţi creştini?” Jandarmii însă, cu priviri ferme, cu feţele acoperite pe jumătate de măşti negre, erau de neclintit. Nici musca nu trecea de ei! Nu luau în seamă apostrofările şi nici nu intrau în dialog cu oamenii. Bine instruiţi, tăceau, fără să răspundă la provocări. Spuneam tăios: „Trei persoane intră! Gata! Stop! Înapoi!” Şi se aşezau din nou în pragul uşii. Credincioşii supuşi, rând pe rând intrau şi ieşeau din biserică. Când şi ultimul a plecat, oamenii legii s-au relaxat. Şi-au părăsit locurile în care se aşezaseră strategic, pesemne în urma unui plan bine întocmit. Biserica a rămas goală, la fel şi curtea ei. Credincioşii plecaseră, mulţi dezamăgiţi de acest „spectacol” al oamenilor în uniformă. Ce nu au văzut ei, şi nu ştiu, află acum: jandarmii, poliţiştii, studenţii de la Academia de Poliţie, au intrat în Casa Domnului. Nu executau niciun ordin. Decât al inimii. Tainic, într-o linişte desăvârşită, s-au apropiat de altar, şi-au plecat frunţile şi s-au închinat. Doar sub privirile sfinţilor pictaţi pe ziduri. Şi ale lui Pantelimon, cel prăznuit, care le-a văzut smerenia…
