* Rectorul Upit, Dumitru Chirleşan, a vorbit despre provocările sistemului de învăţământ universitar
Considerăm că învăţământul este un domeniu strategic şi avem responsabilitatea de a-l prioritiza ca subiect. Astfel, la emisiunea „Subiect de presă” de ieri, de la „Antena 1” Piteşti, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu l-au invitat la o discuţie pe Dumitru Chirleşan, rectorul Universităţii din Piteşti.
Cum facem faţă?
„Comparaţii nu prea se mai pot face dintr-un considerent foarte important: dinamica pieţei muncii. Este cea care diferenţiază complet modul în care gândeam învăţământul superior acum zeci de ani, faţă de modul cum trebuie să-l gândim astăzi, indiferent că ne place sau nu. Dinamica pieţei muncii s-a schimbat enorm. Cinci ani de pregătire pentru un domeniu de specialitate? Păi, e posibil ca acel domeniu să nu mai existe peste cinci ani şi noi să-i pregătim inutil. Nu mai există o planificare a economiei nici la nivel naţional, nici la nivelul construcţiei europene din care facem parte. Trebuie să respectăm nişte contexte legislative şi sociale. Nici la nivel mondial nu mai există tendinţe dominante. Apar economii emergente care se dezvoltă brutal şi care dispar în 10-15 ani de pe piaţă. Cum faci faţă unei asemenea provocări, ca universitate?” – a întrebat Dumitru Chirleşan.
„Este drept, nu toate statele din UE au adoptat acest sistem. Au găsit însă formule de echivalare ale programelor lor de studii, încât absolventul să nu fie stingher pe piaţa europeană a muncii. Face spre exemplu cinci ani în Germania, dar o diplomă de licenţă şi una de master (în comun). Face doi ani în Franţa post-bac, nu îi dă diplomă de licenţă, dar îi dă diplomă de absolvire – echivalentul unui tehnician superior ş.a.m.d.” – a continuat rectorul UPIT.
Am reuşit sau nu?
„Am trecut la acest sistem într-un stil hei-rupistic. În 2005 ne-am trezit pur şi simplu cu o hotărâre prin care ni se comunica faptul că, din acest an, trecem la sistemul Bologna. Au fost mari frământări în mediul academic ca să fie adaptate curricula, programele de studii, fişele de disciplină, practic de la un an la altul. Sistemul de credit care stă la baza construcţiei Bologna are o logică raţională foarte bună. Din păcate, vechile planuri de învăţământ au suferit schimbări cosmetice, nu şi de fond. Mai târziu, au apărut multe minţi în Academie care au început să judece structurarea învăţământului pe baza a ceea ce vrem să-l facem să ştie, să devină. Triada «Knowledge, Skills, Competencies» (Cunoştinţe, Deprinderi, Abilităţi) a devenit coloana vertebrală a construcţiei. De pildă, este inginer de autovehicule? Ce-i trebuie în fabrică? Păi, o cultură generală tehnică, maşini cu comandă program în C++. Aşa apar discipline noi şi aşa se deschide uşa viitorului. Viitorul unei universităţi poate fi solid, ancorat în realităţi, numai şi numai dacă se pliază perfect pe nevoile societăţii în zona unde funcţionează. Noi nu am absorbit integritatea acestui sistem european decât relativ recent. O universitate îşi va îndeplini cu adevărat rolul, va deveni solidă şi atractivă în momentul în care va răspunde nevoilor studentului în mediul în care trăieşte” – este de părere rectorul.
Ce s-a făcut la UPIT?
„Cu mult efort, am reaşezat întreaga structură curriculară pe bazele raţionale ale sistemului de calitate. Prorectorul însărcinat cu programele de studiu şi calitatea învăţământului şi-a format echipe cu care a luat toate cele 60 de programe de licenţă, master, 20 de programe de doctorat şi le-a aşezat în canonul orientării către piaţă. S-au redefinit acele cunoştinţe, deprinderi, competenţe pe fiecare meserie în parte. Totul începe de la ce competenţe vrem să dezvoltăm la student. De aici începe tot. Profesorul care predă Fizică va trebui să-şi adapteze cursul încât să creeze acele cunoştinţe de care va avea nevoie studentul la angajare. Când pleacă din facultate şi s-a dus la Dacia-Renault, să nu fie străin şi speriat, ci să se regăsească într-un mediu în care ştie destul de multe. Nu va şti totul, evident, dar va şti foarte mult. Va fi pregătit să preia sarcinile. Avem peste 200 de parteneriate cu agenţi economici” – a răspuns Dumitru Chirleşan.
Internaţionalizarea învăţământului
„Noi avem o oarecare experienţă, ca universitate, pentru că a te internaţionaliza presupune întâi şi întâi a te face cunoscut în mediul internaţional. Cei care pleacă un semestru, un an, prin programele de mobilitate, o fac pentru a acumula experienţă suplimentară în munca într-o echipă transnaţională. În toate zonele socio-economice se lucrează din ce în ce mai mult într-un ambient internaţional. E foarte bine ca tinerii să-şi urmeze visele şi speranţele, chiar dacă asta poate presupune să plece din ţară. Că pentru ţară e rău, e evident. Noi nu mai oferim certitudinea unui loc de muncă, dar oferim şansa unui loc de muncă. O doză de şansă poporul trebuie să aibă.”
Pentru un puşcăriaş, statul alocă aproape 3.000 lei pe lună!
Un puşcăriaş „valorează” cât 12 studenţi
„Legat de finanţare, cât timp guvernele acordă finanţare studentului pe AN cât acordă şi unui deţinut în penitenciar pe LUNĂ, n-are rost să mai discutăm despre această indecenţă – subfinanţarea. A ajuns atât de mare, încât mie mi-e ruşine să vorbesc cu prietenii mei, profesori la alte universităţi şi să-i întreb câţi bani primesc ca să pregătească un student. Îmi asum ce spun şi precizez că nu sunt aservit sau deservit politic. În aceşti trei ani de când sunt rector, au trecut guverne şi de stânga, şi de dreapta. Calculele făcute de colegi ai mei relevă faptul că subvenţia pentru un student ar trebui să fie măcar 10.000 lei pe an. Acum este 2.760 lei, cât e cea a unui deţinut pe lună – după cum vă spuneam. Într-un atare sistem, noi nu putem supravieţui. Păi dacă şi Politehnica îşi pune probleme de finanţare, eu la Piteşti ce să mai zic?” – a conchis rectorul Universităţii din Piteşti.
