Cu un an în urmă, tot ca acum pe la începutul verii, îi întrebam pe cei de la Primăria Piteşti ce planuri au pentru anul Centenarului Marii Uniri, în contextul în care Guvernul hotârâse să finanţeze foarte multe iniţiative în acest sens. N-a durat prea mult şi am primit un răspuns. Viceprimarul Laurenţiu Zidaru spunea că Monumentul Independenţei de pe strada Crinului va fi mutat „în perioada următoare” ori în parcul de la Finanţe, ori la Cimitirul Eroilor. Până la urmă, tot era ceva – am zis noi. Mai ales că acest monument, dedicat eroilor din Regimentul 4 Dorobanţi Argeş căzuţi la datorie, la sud de Dunăre, în Războiul de Independenţă, fusese construit în 1907, cu bani din subscripţie publică, la intersecţia dintre bulevardul Elisabeta şi Calea Craiovei, deci în zona de azi a Finanţelor, dar, ulterior, administraţia comunistă l-a mutat în mai multe locuri, „din raţiuni urbanistice”.

Da, puteam considera această reamplasare o reparaţie istorică, numai că „perioada următoare” la care făcea referire vicele Zidaru a depăşit un an, iar pe cei de la Primărie nu i-am mai auzind vorbind despre vreo mutare. E adevărat că din anul Centenarului s-a scurs doar jumătate, dar – ştiţi cum e – se apropie concediile, apoi vine toamna şi, la felul în care ne mişcăm, e greu de crezut că la Piteşti, în afara aprinderii acelei Torţe a Unirii, va fi făcut mare lucru. E greu de crezut că Monumentul Independenţei va pleca la plimbare, pe Crinului, spre Finanţe…

Ei şi?! – parcă îi aud pe unii. Nu e ăsta un capăt de ţară… Aşa o fi. Dar dacă nu e ăsta, nu e ăla, nu e celălalt, cum o mai scoatem la capăt cu această ţară pentru care s-au jertfit pe vremuri atâţia oameni? Cum le mai cinstim azi memoria? Răspuns: nu le mai cinstim.

Şi mai avem un exemplu elocvent. Membrii Clubului Enciclopediştilor din Argeş-Muscel, prin vocea profesorului doctor în istorie Petre Popa, au propus  „factorilor abilitaţi” aşezarea, în 2015, a pietrei fundamentale pentru un Monument reprezentativ al eroilor din Piteşti, căzuţi în al Doilea Război Mondial. Şi acest gest ar fi fost reparatoriu, dat fiind că Piteştiul „nu are un obelisc de for public” dedicat ostaşilor jertfiţi în lupte. Există şi o propunere de amplasament: terenul triunghiular de la intersecţia bulevardului Eroilor cu strada Nicolae Dobrin, aflat în faţa Cimitirului Militar. Ideea ridicării aici a acestui monument datează din 1978, atunci când a fost lansat ” deceniul primei sărbători seculare a municipiului Piteşti (1838-1988)”, iar Primăria păstrează în acest sens studiul de amplasament realizat de arhitectul Nicolae Ernst (Petre Popa – „Mareşalul Ion Antonescu şi reşedinţa Argeşului” – Ed. Paralela 45 – 2017).

Proiectul respectiv, „onorat înclusiv prin contribuţii personale”, prevedea la demisol şi un muzeu unic cu eşantioane din pământul aşezărilor unde s-au jertfit eroii Argeşului. Dar, cum spuneam, cui să-i pese de această propunere, reluată, iată, prin ziarul nostru, în anul Centenarului? Până acum, nimănui. Dar, poate, „în perioada următoare”…

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio