Tot mai puţini naivi intră în sălile de păcănele din Piteşti. Patronii, altădată fericiţi că au clientelă numeroasă, dau din colţ în colţ că nu mai sparge lumea bani la aparate. Fetele care serveau băuturi din partea casei în cazinouri sudează ţigară după ţigară la uşă, fiindcă plictiseala e mare.
Iată, pe strada Griviţei, unde vara trecută beculeţele roşii clipoceau non-stop, a fost pus lacăt la coşmelie. În spaţiul respectiv, urmează să fie deschisă o patiserie, iar la câţiva metri distanţă o firmă din domeniul financiar. S-a demonstrat în acest fel că patima jocurilor de noroc are, într-un fel sau altul, un leac. Unii s-au convins pe pielea lor că nu e o afacere să joci şi au găsit alte activităţi recreative. Din nefericire, avem şi cazuri cu persoane care şi-au pus ştreangul de gât sub presiunea datoriilor, a depresiei cauzate de pierderile masive, iată:
S-a spânzurat din cauza păcănelelor!
Războiul nu s-a terminat, căci pericolul îi pândeşte încă pe adolescenţii şi tinerii care abia acum prind gustul banilor, jocurilor, maşinilor de fiţe. Încă sunt destule cazinouri în municipiu, dar dacă oamenii conştientizează că aceste săli sunt locuri ale pierzaniei şi trebuie evitate complet, lucrurile vor intra pe făgaşul normal.
Autorizaţiile pentru sălile de jocuri s-au dat fără a ţine seama de impactul social negativ, aşa încât bulevardele din centrul municipiului musteau de păcănele, rulete şi alte cele. La fel de grav, prin cartiere, nu departe de şcoli şi licee, patroni oportunişti deschiseseră astfel de cazinouri.
Faptul că mai şi închid, nu doar deschid, e un semnal pozitiv referitor la încotro se îndreaptă societatea şi mai cu seamă tinerii. Sper să nu mă înşel…
Un jucător mărturiseşte
Publicat pe reţelele sociale, articolul a stârnit mai multe comentarii. Iată ce spune un jucător…
„A sărăcit lumea. Și hoția asta a lor sărăceşte oamenii care se feresc de ţepele jalnice. Ca să mai știți ceva. Dacă bagi 200 de lei te rogi să nu îi pierzi, și dacă câștigi alți doi după tine pierd 100%. Deci acești mafioți au făcut bani o perioadă cu fraierii, pana când mulţi au plecat prin afară că se duceau la pușcărie din cauza jocurilor lor de noroc.
Eu dacă câștig 20-30 de lei i-am scos am fugit.
Și dacă pierd 20 de lei sunt mulțumit că nu mă mai joc. În condițiile în care jucam zeci de milioane. M-am pârlit. […]. Că totul e o gaura mare și noi umplem găurile respective până ne nenorocim. Nu mai există dreptate morală. Tinerii au fost lăsați pradă întunericului, fără să mai existe om cu onoare să te apere cu până și un cuvânt.”