Clădirile înalte din Piteşti se află, de ani buni, sub „stăpânirea” pescăruşilor. În toiul verii, ţipetele lor inconfundabile adâncesc dorul de litoral. Zburătoarele marine cuibăresc pe blocuri şi o fac pe… cocoşii, dându-le locatarilor deşteptarea în creierii dimineţii. Puii lor mişună printre antene, părăsind cuibul la numai câteva zile după eclozare. În ceea ce urmează vă relată, „povestea” pescăruşului urban aflată de la Adrian Mestecăneanu, membru în Consiliul Director al Societăţii Ornitologice Române – sucursala Piteşti.
Sunt gălăgioşi în perioada de împerechere
Piteştiul a devenit un oraş al pescăruşilor de prin anii `70, după apariţia lacurilor de acumulare de pe Argeş. Specia care cuibăreşte pe clădiri, asemănându-le cu falezele din natură este pescăruşul cu picioare galbene (confundat de necunoscători cu albatrosul). Lungimea acestei păsări este de 55-65 cm, anvergura aripilor de 1,3 – 1,5 m, iar greutatea de 750 – 1.200 grame.
În judeţul nostru, mai ales pe lacurile de acumulare de pe râul Argeş, au mai fost văzute şi alte specii, precum: pescăruşul pontic, pescăruşul sur, pescăruşul râzător, pescăruşul mic şi pescăruşul asiatic.
Pescăruşul este destul de gălăgios în perioada de împerechere, strigătul lui pătrunzător putând fi auzit dimineaţa, încă înainte de ivirea zorilor. Puii părăsesc cuibul la numai câteva zile după eclozare şi umblă, de colo-colo, pe acoperişuri. Iar în iulie, devin capabili de zbor.
Îşi ia „prânzul” de la gunoaie 
Zburătoarea marină se hrăneşte, mai ales, cu mici animale acvatice, dar mai poate consuma soareci şi diverse nevertebrate terestre. La nevoie, mănâncă boabe şi alte materii vegetale. Când are ocazia, pescăruşul capturează pui de păsări şi chiar înaripate adulte, neajutorate, iar iarna mănâncă, adesea, de la malul apei, animale moarte. Îşi mai ia „prânzul” de la gunoaie sau de pe câmp, profitând de pe urma tractoarelor care ară.
Ca şi pescăruşul cu picioare galbene, trăiesc tot timpul anului la noi pescăruşul pontic şi pescărusul râzător. Pescăruşul sur este oaspete de iarnă, pescăruşul mic este musafir de vară, iar pescăruşul asiatic este vizitator accidental. Toate speciile sunt exceptate de la vânătoare, însă numai pescăruşul mic are un statut special de protecţie, fiind inclus în Anexa I a Directivei Păsări. Pescăruşul este o specie în expansiune teritorială către nordul şi vestul Europei.
Printre puţinele specii care sunt considerate caracteristice aşezărilor omeneşti se numără: barza albă, guguştiucul, cucuveaua, ciocănitoarea pestriţă de grădină, drepneaua mică, mierla neagră, rândunica, lăstunul de casă, vrabia de casă, vrabia de câmp şi stăncuţa. Toate, cu excepţia berzei albe, cuibăresc şi în Piteşti. Parcurile şi lacul de acumulare de la Prundu constituie poarta de intrare în oraş a speciilor de păsări care s-au adaptat, în ultimul timp, traiului citadin.
7 Comentarii
Puiu
Ador astfel de articole, în care specialiștii ne pun in tema cu viața păsărilor pe care noi nu le vedem niciodată.Pacat, ca oameni ca dl.Mestecaneanu nu pot să reamintească tuturor că au uitat de frumusețile naturii.
Anonim
Pitestiul a scapat de caini si s a pricopsit cu pescarusi, in Trivale au un sediu destul de important, in special in jurul pubelelor de gunoi.
Anonim
Până şi…pescăruşii trag acolo unde „toate”sunt…GRATIS (gunoiul , pe care totuşi noi, piteştenii , îl plătim cât nu face) ! Dar să-i vedem pe…”pescăruşi” şi pe „ursoaicele (era să scriu „ursare”!) cu pui” când ne va îngropa UE şi gropile şi pubelele (de …gunoaie !)…
Când o să învățăm şi noi că toate pe lumea asta trebuie să trăiască la…locul lor , (în armonie cu NATURA) ?!
Anonim
Cine nu le lasă să trăiască la locul lor?
Anonim
Întrebările retorice ,deşi par gratuite-inutile-(pt. că nu vor şi răspuns explicit formulat )sunt poate cele mai pline de sens (înțeles) pentru a scoate la lumină adevărul care e neconvenabil (şi neconvențional) pentru oamenii care ar trebui să înțeleagă „mesajul naturii”, chiar atunci când acțiunile lor (chiar bine intenționate !) ar distruge „echilibrele naturale” dintre specii !
Dacă e să ne referim la „păsări şi oameni”(dîn zona Piteştului !), la noi adică , vom spune că aici cele mai răspândite sunt ciorile şi vrăbiuțele , iar mai de curând şi guguştiucii !
Ar fi buni şi pescăruşii dacă în loc de gunoaie s-ar hrăni cu peştii de pe lacuri şi bălțile puturoase !
Puiu
Să fie sa impunem păsărilor,naturii in general, sa repare ce stricam noi.Asta chiar nu se poate.Noi suntem cei care aplicam autodistrugerea.Si iată cum natura demonstrează că tăind padurile s-au produs inundații,că se strica recoltele pe camp, că se strica grâul…Unii s-au îmbogățit ,alții,adică prostii plătesc.Urmeazaza majorări de prețuri la pâine, legume și toate derivatele.Pe scurt,asta înseamnă să nu respecți natura și să pui mâna pe tesla.
Anonim
Oamenii au inventat UNELTELE ca să-şi uşureze efortul şi obținerea PROFITULUI – care este numele ce îl dăm azi relației noastre de EXPLOATERE(consum/distrugere!) de către om : 1. -a naturii -(de la începuturile civilizației);
plus (+) 2. – a semenului (a omului prin alt om – care s-a adăugat la exploatarea inițială , doar a naturii) !
Uneltele („săracele” !) , ce vină au ele dacă tot omul care le-a inventat le-a folosit doar pentru DISTRUGERE/Profit şi împotriva chiar a izvorului vieții individuale şi sociale -NATURA („naturata” et „naturans”!) ??!
Se pare că odată cu creşterea profitului de orice fel , a crescut şi NECHIBZUINȚA (neghiobia) omului , care continuă , în chip masochist , „să-şi dea (şi) cu tesla în organele de…reproducere”, crezându-se ANDROID !!!?…