Se întâmplă şi lucruri extraordinare în sportul argeşean. Recent, a avut loc faza finală a Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar, acolo unde Argeşul a fost reprezentat de echipa de fotbal feminin a Şcolii „Tudor Vladimirescu”, clasele I-IV, pregătită de profesorul Cătălin Oprea. Micile războinice şi-au apărat titlul naţional, câştigând pentru a doua oară consecutiv importanta competiţie destinată celor mai bune echipe de fotbal din ţară, la nivel şcolar.
Ieri, la Antena 1 Piteşti, la emisiunea „Subiect de presă” realizată de Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, antrenorul Cătălin Oprea a vorbit despre performanţa obţinută de elevele sale la începutul acestei luni. Alături de acesta a fost şi Maria Isabella Barbu, căpitanul de echipă. De altfel, la competiţia recent încheiată, micuţa a fost declarată cea mai tehnică jucătoare a turneului. A fost de departe cea mai bună, semn că a moştenit talentul tatălui său, nimeni altul decât fostul mare jucător Constantin (Jean) Barbu. Cei doi invitaţi au povestit despre performanţa obţinută, una demnă de toate laudele.
„Subiect autentic de presă”
„Sunt atât de mulţi argeşeni care ne aduc notorietate deşi nu sunt zgomotoşi, ci modeşti şi cu bun-simţ, care fac performanţă nu pentru imagine, ci pentru normalitate. Merită să aducem astfel de modele la «Subiect de presă»”, a spus Cristina Munteanu.
Şi directorul ziarului nostru, Mihai Golescu, a vorbit la superlativ despre performanţa fetelor: „Mi se pare un subiect autentic de presă. Un astfel de rezultat merită promovat. Să ai asemenea performanţă obţinută de copiii din clasele primare şi să găseşti şi un profesor care cultivă această performanţă până într-acolo încât o duce la nivel naţional şi chiar îşi adjudecă titlul suprem… Trebuie să fie teribil omul acesta, şansa noastră este că îl avem în faţă”.
„Îndemânare cu mingea de fotbal”
La rândul său, profesorul de educaţie fizică şi sport Cătălin Oprea a adăugat: „Multă vreme, fotbalul feminin a fost ignorat, a fost privit ca o Cenuşăreasă… În ultima vreme am preluat modelul din străinătate, din ţările unde acest sport este dezvoltat. La noi, competiţiile de fotbal feminin au fost reintroduse după anii 1990, dar nu s-a implicat prea multă lume, motiv pentru care nu au fost popularizate. Nu a existat nici mentalitatea de a promova acest sport, mă refer la ciclul primar. Când am venit la Şcoala «Tudor Vladimirescu» nu am găsit o echipă de fotbal feminin, am format-o pe parcurs. Exista o competiţie în cadrul Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar, dar nu erau multe echipe participante. Ideea de a înfiinţa o echipă de fotbal feminin mi-a insuflat-o un coleg din Buzău, Marian Ilie. M-a întrebat dacă vreau să particip cu o formaţie de fotbal feminin. Mi-a surâs ideea şi am pus-o în practică. Se întâmpla în urmă cu patru-cinci ani. Am selectat fetele în funcţie de anumite criterii: îndemânare cu mingea de fotbal, viteză, rezistenţă, şut, toate calităţile care se regăsesc şi la băieţi. Totuşi, contează foarte mult să le placă jocul de fotbal. Fiindcă am întâlnit fetiţe care aveau înclinaţie şi calităţi pentru a face performanţă în fotbal, dar nu aveau pasiune pentru acest sport”.
Despre rezultatul obţinut, profesorul a spus: „Competiţia din capitală a fost foarte disputată, am fost şapte echipe reprezentative din şapte zone ale ţării, Brăila, Piteşti, Satu-Mare, Reşiţa, Alexandria, Târgu Mureş, Bucureşti. Am fost repartizaţi în grupa B, cu trei echipe. Am pierdut în faţa Brăilei şi am învins echipa din Târgu-Mureş. În semifinale, am învins Satu-Mare, cu 2-0, iar în finală ne-am luat revanşa în faţa fetelor din Brăila, scor 1-0”.
„Antrenamente zgomotoase”
Apoi, antrenorul a spus că fetele sunt mult mai gălăgioase la antrenament decât băieţii: „Antrenamentele noastre sunt destul de zgomotoase, recunosc. Fetele sunt mai temperamentale, înţeleg fotbalul altfel decât băieţii, se exprimă verbal foarte tare. De cele mai mult ori, antrenamentele noastre sunt presărate cu momente tensionate, ceea ce nu se întâmplă la băieţi. M-am întrebat deseori de ce am ales să pregătesc o echipă de fete… Mi se pare mult mai dificil să lucrez cu fetele decât cu băieţii. În orice caz, nu regret nicio clipă alegerea făcută”.
„Nu m-am jucat niciodată cu păpuşile”
Căpitanul echipei, Maria Izabella Barbu, a precizat că îmbină utilul cu plăcutul, nu neglijează deloc cartea, apoi a explicat de ce a ales fotbalul în detrimentul handbalului şi voleiului: „Am ales fotbalul datorită fratelui meu. Când avea 15-16 ani (n.r., Cătălin Barbu, fotbalist FC Argeş) mergea la antrenamente, iar eu şi tatăl meu îl însoţeam. Domnul antrenor îmi dădea şi mie o minge cu care mă jucam. M-a fascinat de la început sportul rege. Nu m-am jucat în viaţa mea cu păpuşile. Jucăria preferată a fost dintotdeauna mingea. Am fost mai băieţoasă de mică. Să ştiţi că acord o atenţie sporită şi învăţăturii. Nu sunt cea mai bună la carte, dar mă situez de la mijloc în sus”.
Întrebată dacă există vreun secret al reuşitei în fotbal, micuţa, elevă în clasa a IV-a, a răspuns: „Fotbalul trebuie jucat cu pasiune. În finală, noi am fost cele mai bune, ne-am luat revanşa în faţa brăilencelor. Eu şi colega mea Ioana Crudu am fost baza. Diferenţa dintre echipa noastră şi adversare au constituit-o spiritul echipei şi pasiunea pentru joc”.
Este ştiut faptul că fotbalul feminin nu se bucură de notorietate precum cel masculin. Cu toate acestea, profesorul Cătălin Oprea spune că nu regretă niciun moment alegerea făcută: „Am întâlnit părinţi cu idei preconcepute, care mi-au spus că fotbalul nu este un sport destinat fetelor”.
