Pieţele piteştene duc dorul clienţilor de altădată – cei care obişnuiau să se înghesuie de la primele ore ale dimineţii şi să plece cu traista plină. De când cu marile magazine, cetăţenii activi au trecut pe alt „fus” orar şi preferă să vină după programul de lucru la cumpărături, de obicei la hipermarket. Precupeţele din piaţă au rămas cu o clientelă formată în mare parte din pensionari, majoritatea acestora extrem de calculaţi când vine vorba despre achiziţii, fie de legume, fructe, fie de produse de la carmangerie. Unii comercianţi fac încercări disperate de a atrage lumea la raion, cu reclame care promit produse la preţuri incredibil de mici. De fapt, dacă e să cităm sursa (o pancartă de lângă Piaţa Smârdan), vorbim despre preţuri „agresiv de accesibile” la pescărie. Ajunşi însă în hală, oamenii descoperă aceleaşi preţuri ca în alte pieţe, iar vânzătoarele rămân doar cu mirosul de peşte în nas, nu şi cu cel de bani.
Ca şi la hipermarket, în pieţe agresivă e doar publicitatea.
