Adina Romanescu şi portretul bunicii
Asupra Bibliotecii Judeţene s-au pogorât… îngerii albaştri, pictaţi în tonuri reci de Adina Romanescu. Pe aceleaşi simeze, cromatica incandescentă a roşului îmbracă două autoportrete ale artistei. În micul univers efervescent, autoarea înveleşte câteva nuduri în armonii reţinute, pe game stinse. Însufleţit de griuri nostalgice, portretul bunicii înrămează nemuritoarea legătură dintre nepoata pictoriţă şi bătrâna care i-a fost muză, servindu-i ca model la peste 90 de ani.
Tuşe de la vernisaj
22 de uleiuri şi zece grafice sunt expuse, la Biblioteca Judeţeană, până la jumătatea acestei luni. „Lucrările sunt de o valoare incontestabilă”, a apreciat directorul Octavian Mihail Sachelarie, în cuvântul său de bun venit.
La vernisajul de săptămâna trecută, poeta Denisa Popescu a apreciat: „Lucrările sunt de un dramatism în stare să mişte şi morţii. Albastrul şi roşul au forţă, ele fac jocurile, dincolo de fermitatea liniei clasice. Artista reuşeşte să fie particulară, în acord cu timpul”.
Tuşele poetei Allora Albulescu Şerp au scos în evidenţă reverberaţiile poetice ale lucrărilor, precum şi strălucita simbioză dintre pictoriţă şi mama sa, poeta şi traducătoarea Paula Romanescu.
În roata culorilor complementare, pe pânza evenimentului a fost aşezată, cu aer milanez, şi caracterizarea artistului Cristi Dumitrana.
O expoziţie cu dedicaţie
Vernisajul a avut loc la bibliotecă
Adina Romanescu, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, îi dedică expoziţia de la Piteşti mamaiei de la Ţuţuleşti, Marioara Teodorescu. Atât de dragă i-a fost această bunică, încât artista îi spunea „mamă”. Bătrâna care a inspirat-o pe pictoriţă, fiindu-i muză, a locuit în satul Ţuţuleşti din comuna Suseni şi a trecut în lumea umbrelor la 17 mai 2009. S-a stins la o vârstă venerabilă, la mai bine de 90 de ani.
Femeie simplă, de la ţară, Marioara Teodorescu se pricepea de minune să ţeasă la război şi se vedea predând la şcoală străvechiul meşteşug. Dorinţa asta nu i s-a împlinit… Însă pasiunea pentru arta populară n-a murit odată cu mamaia pictoriţei, fiindcă o parte dintre cuverturile tradiţionale realizate de bătrâna cu mâini de aur au ajuns la Muzeul Goleşti.
Mamaia Marioara se delecta în spatele şevaletului, servindu-i drept model nepoatei sale talentate la desen. „Când şedea nemişcată ca să-i pictez portretul, «mama» Marioara se simţea în largul ei, ca o vedetă obişnuită să-i pozeze unui artist. Era şi fotogenică şi telegenică. Şi vorbea mult. Avea o capacitate deosebită de a povesti. Nu avea trac nici în faţa reportofonului. Am multe înregistrări audio cu vocea ei, povestindu-mi întâmplări trăite de ea… Poate că voi scrie o carte cu amintirile bunicii. De ce nu?”, aşa a caracterizat-o Adina Romanescu pe muza care i-a fost şi un model în viaţă.
În portretul expus la bibliotecă, ochii bunicii privesc gânditori într-o parte. Părul alb îi este pieptănat simplu, cu cărare la mijloc. Un guler înflorat îi mărgineşte sacoul gri. Undeva, cândva, bătrâna i-a pozat nepoatei pictoriţe şi-şi trăieşte, pe pânze, nemurirea.
Mirela NEAGOE
