…A cui? A scriitorului Mihail Diaconescu. Cel despre care pr. prof. dr. Dumitru Stăniloaie spunea că este ”cel mai reprezentativ scriitor al spiritualității românești, începător al scrisului nostru viitor”.
S-a stins din viață, anul trecut, la 21 martie, și a fost înmormântat în satul natal, Vulturești. Din păcate, așa cum scria, joi, 26 martie 2020, Augustin Doman (”366 de însemnări din anul pandemiei”, Ed. Grinta, 2021) – și el, de acum, fost redactor-șef al revistei „Argeș”, ca și fondatorul ei, Mihail Diaconescu – ”a avut parte de o înmormântare cu opt persoane: preotul, cântărețul, doi gropari și patru din membrii familiei”.
La comemorarea de sâmbătă, 27 februarie, a fost ceva mai multă lume, mai puțin soția sa, Corina, internată de urgență, vineri, pentru o intervenție chirurgicală. A ținut totuși să fie prezentă scriitoarea și directoarea Editurii „Magic Print”, dna Maria Dohotaru, care, pentru a veni la Vulturești, a făcut câteva sute de kilometri, de la Onești. Alături de membri ai familiei, din sat și din București, au fost de față Rodica Vătăman Subțirelu, autoarea volumului ”Mihail Diaconescu – scriitorul și opera în imagini”, apărut ad-hoc la ”Magic Print”, poeta Mona Vâlceanu și subsemnatul, din Pitești.
De fapt, a fost o comemorare și o lansare de carte. Carte care conține date biografice, opere de artă inspirate de personalitatea și scrierile scriitorului comemorat, fotografii de familie, ediții a numeroaselor volume publicate. Și care carte se deschide cu o inspirată poezie omagială, semnată de R.V. Subțirelu, de unde citez: ”Vă mulțumim pentru că ne învățați/ să căutăm adevărul și neamul,/ să fim creatori și eroi/ în Dacia mamă”. Ne-au reținut atenția, din album, fotografii ale lui Mihail Diaconescu în dialog cu Henri Coandă, savant, inventator, creator în plan modial al aviației cu reacție.
Fie-i memoria veșnică!
