Fiecare ţară îşi are patrimoniul ei sacru, iar cetăţenii sunt primii care îl respectă. Dar nu aceasta este tema articolului de azi. Voi aminti, totuşi, în trecere, de o fotografie care îl înfăţişează pe Klaus Iohannis aşezat pe unul dintre cele 12 scaune ale „Mesei Tăcerii”, de parcă aştepta să i se aducă halba de bere. Este o imagine emblematică pentru cât de mult respectă preşedintele patrimoniul nostru naţional. Nu cred că este o ofensă mai mare adusă marelui Brâncuşi şi poporului român.

Din bun-simţ nu poţi face acest lucru. Măcar de ar fi învăţat din această ipostază de elev corigent la istorie, adică de ar fi înţeles într-un final că este preşedintele tuturor românilor şi că, într-o campanie electorală care priveşte exclusiv partidele politice, ar trebui să tacă. Dar Klaus Iohannis nu tace şi o tot dă înainte cu „cei de la PSD”, de parcă nu ar fi şi preşedintele pesediştilor. Iar dacă Traian Băsescu a divizat ţara pe orizontală, Klaus Iohannis o divide pe verticală, adică la nivelul valorilor, ceea ce este mult mai grav. Totodată, cum îşi exprimă el acordul cu privire la căsătoriile sodomiştilor? La fel, o societate suferindă ca a noastră n-are nevoie pe post de preşedinte de unul cercetat penal. Ar fi multe de spus la adresa acestui politician cu zâmbetul său crispat, dar, cum am mai menţionat, nu acesta este subiectul articolului. Un articol inspirat de spusele unui cunoscut al meu, plecat demult într-o ţară străină, referitor la ce se pretează unii politicieni dâmboviţeni doar de dragul de a obţine cât mai multe voturi la europarlamentare.

Există, aşadar, politicieni care nu se sinchisesc de soarta românilor plecaţi la muncă în străinătate, dar sunt foarte interesaţi de datele lor personale. Date pe baza cărora se vor întocmi listele electorale. Drept care, unii dintre politicienii cei mai radicali ai doctrinei de dreapta au luat legătura cu „protectorii” unor femei aflate în străinătate „la produs” pentru a întocmi liste cu românii care le frecventează. Dar şi mai strigător la cer este faptul că aceşti oameni vor alege fără ca ei să aibă habar. De altfel, aceşti proxeneţi au o dublă misiune: pe de o parte, să ţină strict evidenţa femeilor trimise „la produs”, pentru a nu fi păcăliţi de ele, iar pe de altă parte, această evidenţă este şi o misiune primită de ei de la unii politicieni aflaţi în cursa pentru europarlamentare. Iar după exercitarea votului, vor fi prezentate listele electorale în cele mai mici detalii, dar fără să ştie cineva că unele dintre aceste liste sunt luate de la proxeneţi. Şi ce se întâmplă la Milano se întâmplă şi la Roma, Madrid, Londra, Barcelona, Paris, Viena etc.
Pe de altă parte, o campanie electorală este remarcată de accentele personale ale candidaţilor şi de izbucnirile manifestate spontan ale susţinătorilor acestora, însă campania pentru europarlamentare are şi alte note specifice. Este vorba de statutul de funcţionar al Parlamentului European, cu un salariu de neimaginat pentru românul simplu şi cu un statut de „ales” pentru o viaţă de huzur şi fără griji.

După o astfel de constatare, îţi dai seama că politica acestor politicieni este doar mimată, iar ceea ce contează este numai interesul personal şi de grup. Deci, dacă încercăm să separăm planurile pe care discursurile politice le-au amalgamat, ne dăm seama că unii dintre politicieni urmăresc salariile în mii de euro, şi nu rezolvarea problemelor României la nivel european. Or, pentru noi, oameni simpli ai spaţiului mioritic, viaţa în mijlocul acestei societăţi a ajuns mai grea decât cea din mijlocul codrilor. Pentru mulţi români, aşadar, lumea visată este doar un licăr de purpură al reclamelor ce luminează noaptea, în diferite culori, şinele paralele ale metroului sau ale trenurilor supraterane. Ce tablou grandios sunt aceste triunghiuri de şine care trec peste podurile suspendate unul peste altul, cruciş şi de-a curmezişul, iar trenurile aleargă pe ele, coboară şi urcă, la fel ca speranţele noastre! Toate acestea şi multe altele nu-l impresionează absolut deloc pe românul ales pentru Bruxelles. Acest tip de propagandist urmăreşte fluctuaţiile din cadrul doctrinei sale politice transnaţionale şi în niciun caz problemele cu care se confruntă românul în ţară. Or, peste drum de clădirea Parlamentului European, în parcul central, dorm în fiecare noapte românii care nu s-au putut adapta la noile realităţi. Mulţi dintre ei, mai ales femeile, trăiesc şi muncesc în condiţii similare sclaviei, în timp ce alţii votează în numele lor. Dar aceste femei sunt obligate să tacă de parcă s-ar afla şi ele la „Masa Tăcerii” a lui Brâncuşi.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio