Marii comercianţi care îşi desfăşoară activitatea la Piteşti au, aproape fără excepţie, câte una, două sau mai multe hibe. Carrefour-ul din complexul Trivale Shopping Center a preluat metehnele defunctului magazin Billa (deh, aceeaşi echipă de „profesionişti”) şi nu ratează nicio zi fără erori în afişarea preţului produselor la raft sau la promoţii. Clienţii sunt ciuguliţi metodic după o reţetă simplă şi eficientă: mulţi dintre ei plătesc un leu sau doi în plus la casierie (doar „săracii” returnează produsul), iar banii adunaţi la sfârşit de lună înseamnă, conform estimărilor noastre, cel puţin un salariu. Poate că nu vi se pare foarte mult, dar ce bine ar fi ca toată lumea să încaseze prime din „mărunţişuri” care nu se contabilizează. În contextul economic actual, patronii ar fi cei mai fericiţi să-şi poată motiva periodic angajaţii, fără să facă crize la bilanţul trimestrial.
Unu-i mai cu moţ decât toate
Mergem mai departe şi facem popas la Altex. Ăsta-i mai cu moţ decât toate magazinele din incinta Auchan, fiindcă la intrare e mereu un paznic care, cu o figură gravă, îţi ordonă să renunţi la bagaj (geantă, rucsac, sacoşă – orice ai în mână sau în spinare) din motive de… securitate. Altfel spus, se gândeşte că ai venit pus pe ciordeală, lucru posibil şi uneori chiar probabil în lumea în care trăim. Dar dacă minţile luminate care coordonează activitatea de la Altex s-au gândit să ia astfel de măsuri, poate ar fi bine să cumpere şi nişte dulăpioare pentru bagajele clienţilor, să nu le mai pună pe jos ca-n autogară.
Camerele video nu surprind nimic
Personal, am renunţat să mai intru fiindcă, la rândul meu, nu am încredere că nenea de la pază are grijă de bunurile mele. În ziua în care am fost obstrucţionat de această politică rudimentară s-a întâmplat să am în rucsac lucruri de valoare. M-am gândit că nu vreau să retrăiesc o experienţă din anii trecuţi când, în parcarea de la Auchan, maşina mea a fost spartă. Chiar atunci, echipajele de poliţie patrulau prin zonă, iar camerele de supraveghere cică filmau. Spun „cică” deoarece după solicitarea probelor nu s-a văzut nimic pe înregistrare, iar criminaliştii care au luat amprente doar au bănuit cine ar putea fi făptaşii. De găsit, nu i-au găsit nici până în ziua de azi, iar dosarul a fost clasat.
Cred că întreg sistemul de supraveghere video funcţionează mai mult la intimidare, ca şi poliţia de altfel.
În loc de video – bătăuşi
Cât despre comercianţi, ăştia sunt cei mai periculoşi. Vorbesc serios. La Billa (de această dată la Bucureşti), în lipsa unui sistem video bine pus la punct, m-am trezit într-o zi că sunt săltat de vreo patru indivizi cu cefe late şi dus în toaleta magazinului. Mai să fiu luat la bătaie fără să înţeleg ce se petrece, până când unul mai domol a intervenit şi a zis hai să vedem „dacă într-adevăr e aşa”. Cum aşa? Păi, li s-a părut lor că am sustras ceva din magazin, singura mea greşeală fiind aceea că am luat în mână un produs (un prelungitor, dacă îmi aduc bine aminte) şi m-am uitat să văd ce lungime are – apoi l-am pus la loc în raft. După ce m-au controlat până la chiloţi, şi-au dat seama de gafă şi au dat-o cotită. Educaţia lor precară şi tupeul dobândit odată cu muşchii în sala de forţe i-au împiedicat să-şi ceară scuze, iar eu am plecat extrem de nervos şi dornic de răzbunare.
Poate tocmai de asta sunt atât de înverşunat când vine vorba de marile magazine. Dacă se întâmpla în piaţa Ceair sau în Războieni, nu era nimic. Dar când intri într-un complex unde cică e un mediu civilizat şi corect, iar tu eşti tratat într-un asemenea mod, nu poţi decât să le doreşti un faliment lent şi dureros.
P.S.: Am observat că, în ultima vreme, hipermarket-urile din Piteşti s-au umplut de ciurucuri şi ştifturi de ţi-e mai mare jena să te uiţi la ele, darămite să încerci să ţi le însuşeşti. Mă urc pe un cântar electronic la Auchan cu gândul să-l cumpăr, dar îmi arată că am 180 kg!!! Ei, e doar o mică imprecizie, eu având în realitate vreo 80. Apoi, mă uit la un telefon care pare o clonă de Samsung. Nici măcar nu porneşte, deşi bateria e încărcată 100%. Un altul e parolat pentru că, nu-i aşa, dacă vrei să vezi cum se mişcă trebuie mai întâi să-l plăteşti. În fine, un calculator aflat la promoţie arată ceva mai bine, doar că la raft nu e semnalat nici ce marcă e (am aflat asta căutând pe cutie), nici configuraţia de bază. Clientul primeşte între ochi doar o informaţie de genul „Sistem desktop BLKZX6W-XXX”. Vă mulţumim, dragi mari „retaileri” sau cum vă numiţi. Sunteţi tari!
