Zilele trecute, aflându-mă în zona Judecătoriei Piteşti (care este „gard în gard” cu Parchetul, pe bulevardul Eroilor), am simţit un miros îmbietor de fragi. De unde venea acel… parfum? Am privit peste gard şi mi-am dat seama că nu avea cum să vină de acolo: buruienile sunt mai înalte decât împrejmuirea, arbuşti de tot felul îşi fac loc printre ochiurile de sârmă, iarba mijeşte printre pavele. Iar gardul este ruginit, la fel ca panoul care ne atenţionează că obiectivul este protejat de legi speciale. Aşadar, mirosul nu „bătea” deloc cu peisajul nedemn de o asemenea instituţie, Judecătoria (aflată în contrast cu modul îngrijit în care arată curtea Parchetului). Atunci mi-am dat seama: încă mai aveam la mine cutiuţa în care culesesem de la ţară nişte fragi din curtea bătrânească. Cutiuţa, nu ştiu cum, se desfăcuse… Probabil ca să-mi atragă atenţia cu privire la… judecata buruienilor de la Judecătorie…
