Copiii de azi, adulții de mâine vor prețui mult fructele românești dacă le vor vedea crescând, la vor simți mireasma și gustul. Pe asta mizează Mihai Coman, doctor în științe agronomice, directorul Institutului Pomicol de la Mărăcineni. Crezul avea să-l mărturisească, vineri, la emisiunea „Subiect de presă”, de la „Antena 3” Pitești. Cei doi realizatori, Cristina Munteanu și Mihai Golescu, directorul ziarului nostru, au reușit o ediție memorabilă cu unul dintre marii specialiști ai țării în domeniul pomicol.
Puternici, înainte de 1989 România era o forță din punct de vedere agricol în anii regimului comunist. Dincolo de propaganda vremii pe această temă, realitatea era că țara noastră producea cereale, fructe și legume îndeajuns pentru a și exporta. Iar astăzi suntem consumatorii celor produse de străini. La capitolul cercetare agricolă, România avea o situație foarte bună. După 1989, a venit valul schimbărilor, iar interesele imobiliare și-au spus cuvântul, în multe județe ale țării. Din ce a fost, totuși a rămas suficient, a afirmat directorul Mihai Coman: „Am avut un sistem de cercetare puternic, după model american. După 1990, se face transferul cercetării către zona universitară, așa cum este spiritul european. Cea agronomică are un caracter aplicativ. S-au desființat foarte multe centre. Acum mai sunt 68 de centre de cercetare aflate în subordinea Academiei de Științe Agricole. Proiectele de cercetare le derulăm în parteneriat cu zona universitară.”
Fără politizare Istoria Institutului de Cercetare, Dezvoltare și Inovare, după cum îi este denumirea oficială, ale cărui baze erau puse în 1967, a trecut proba timpului. Statul acorda mare atenție acestor centre de cercetare, pentru că agricultura era o prioritate. „De ce la Mărăcineni?”, a întrebat directorul Mihai Golescu. Iar invitatul a explicat, pe înțelesul tuturor, care a fost raționamentul factorilor de decizie: „Aici era bazinul pomicol Argeș, cel mai mare din țară; de la Pitești la Curtea de Argeș și către Câmpulung erau peste 25.000 de hectare cu pomi frunctiferi! Amplasarea a fost bine făcută, pentru că mai sus spre Câmpulung ar fi apărut pericolele de îngheț târziu, de primăvară. Dar să nu uităm că nu suntem singurii în județ, avem trei institute de cercetare. Pe lângă al nostru mai există cel de biotehnologie de la Ștefănești și stațiunea de la Albota care aparține tot
Academiei de Științe Agricole.”Un mare avantaj al acestei zone de cercetare agricolă din România, după cum a remarcat Mihai Coman, este faptul că s-a evitat politizarea, „sport” național în România: „Nu am fost afectați de schimbările politice și am reușit să avem continuitate; nu e vorba de mine, personal, ci de specialiștii care și-au făcut munca în liniște.” Onest, directorul a evidențiat și rolul unor oameni care au condus institutul de la Mărăcineni de-a lungul vremii și căroara li se datorează unele dintre performanțele obținute: Constantin Ioniță, Mircea Botez, părintele geneticii, directorul Parnia, domnul Ilarie Isaac care a avut o contribuție extraordinară.
La degustare printre pomi „O mare responsabilitate ne revine față de fermieri. Orice rezultat este aplicat în ferme. Aprecierile cele mai corecte vin de la fermieri; atunci când ei și familiile lor câștigă, prețuirea lor pentru osteneala cercetătorilor de la institut este mare”, a subliniat directorul Mihai Coman, transferând centrul de interes al discuției de la istorie, la prezent. La o privire de ansamblu, pomicultura din România a decăzut, dacă am judeca după marfa din supermarket-uri, unde sunt vândute fructe din Polonia și alte țări. Și asta, în condițiile în care, înainte de 1989, granițele erau închise, iar astăzi nimeni nu ne-ar mai opri să exportăm ceea ce produce pământul nostru. În ceea ce ne privește pe plan local, „Institutul de la Mărăcineni ar trebui să fie mai bine cunoscut de beneneficiari”, crede Cristina Munteanu, care a dorit să afle dacă se întâmplă acest lucru. Invitatul a expus tabloul complet și unde anume se „întâlnește” cercetătorul cu consumatorul: <<Beneficiarul principal este fermierul care trebuie să aibă bani pentru investiții – pe de o parte. Pe de alta, avem programul „mărul în școli”. Noi punem la dispoziție firmelor care sunt implicate în acest program fructele adecvate. În plus, periodic ajung la noi grupuri mari de copii. Mii de copii vin, anual, la institutul nostru să vadă o livadă! Le explicăm tot ce vor să știe; sunt interesați, fascinați. Dacă este perioada cireșelor, spre exemplu, fac și o degustare.”
Început promițător Conducerea Institutului de la Mărăcineni, deschisă la tot ce e nou, a demarat, încă de anul trecut, un program atractiv pentru societate, pentru consumatori, în definitiv. Sub sloganul „Recoltează-ți singur!”, oamenii sunt invitați pe marea întindere din comuna argeșeană să participe la o vastă acțiune pe care a descris-o astfel directorul: „Satul românesc duce lipsă de forță de muncă. Cei care vin ne ajută și pe noi, dar au și dânșii avantaje, pentru că fiecare culege cât vrea, mănâncă dacă vrea și își ia acasă cât a cules, la un preț foarte avantajos, mult sub prețul din piețe. A fost un succes acțiunea de acum câtva timp, la culesul cireșelor, iar în prezent, pentru încă două săptămâni, pot veni să culeagă afine. La sfârșit de săptămână, vin grupuri de prieteni, familii, atmosfera este deosebită. Reacțiile au fost îmbucurătoare, pozitive pentru noi. După ce terminăm culesul afinelor, va urma recoltarea pentru piersica turtită românească, murele, apoi aronia. Iar la toamnă – prunele, merele, nucile…” În plus, Institutul Pomicol Mărăcineni are o pepinieră de circa 50-60.000 de pomi, anual, care sunt vânduți. În special fermierii cumpără pentru a planta pe suprafețe mari. Material săditor de la speciile autohtone, comune, până la cele rare.”
S.O.S! Clima! România importă fructe. Paradoxal, în țara care are toate formele de relief, teritoriul nostru național pare, privind rafturile marilor magazine, un… deșert în care n-ar crește nici iarbă! Directorul Mihai Coman își păstrează o doză de optimism. „Timid, dar începem să exportăm. Plantăm într-un ritm de câteva mii de hectare anual, care va aduce, în curând, ceea ce ne dorim; în primul rând, să avem tot ce e necesar pentru consum propriu și o rezervă pentru speciile mai bine plătite, pe care să le și exportăm.” Dacă speranțe pentru un viitor mai bun există în privința organizării și deciziilor luate la nivel de guvern și de minister de resort, în schimb ne pândește un pericol despre care se vorbește tot mai mult: schimbările climatice. Specialistul a pus degetul pe rană: „Avem la institutul nostru o bază de date zilnice, începând din 1967! Și ce observăm? Din 1967, la noi, media temperaturii a crescut, până astăzi, cu 1,2 grade Celsius! În ultimii zece ani, dinamica s-a schimbat și totul este mai accelerat; maxima lunii februarie a crescut cu 2 grade Celsius, enorm! Asta duce la pornirea pomilor în vegetație și la riscul înghețurilor. Apar multe probleme. Mai punem azi, spre exemplu, caisul, în locul în care îl puneam în urmă cu 30 de ani? Nu! Avem o plajă foarte largă de provocări, unele clasice, altele moderne.” Dar directorul Mihai Coman, alături de specialiștii din subordinea sa ne asigură că este ferm hotărât să le facă față! Cu brio!
