Promoția 1961 a Liceului „Nicolae Bălcescu”, astăzi Colegiul Național „Ion C. Brătianu”, s-a reunit, vineri, în curtea instituției de învățământ din Pitești. La revederea de 60 de ani au răspuns „prezent” la catalogul de suflet în jur de 30 de absolvenți și unicul profesor rămas în viață.
„Generalul”
Petre Combei – zis „Generalul” – s-a aflat la „comada” tuturor revederilor organizate de promoția anului 1961. „Sunt mândru că am făcut parte dintr-o promoție așa de valoroasă. Am fost la admitere 252. Am ieșit 248. În anul 2021, după 60 de ani de la absolvire, mai suntem în viață vreo 80”, a socotit „Generalul”. Inginer la bază, domnul Combei a fost cadru didactic universitar la Universitatea din Pitești (la Electronică). Porecla i se trage de la statura înaltă, atletică și ținuta impozantă. „Până acum au fost organizate șapte întâlniri, și anume cele de: 10, 20, 30, 40, 50, 55 și 60 de ani”, a completat colegul „Generalului”, arhitectul Adrian Mahu.
Catalogul
În catalogul generaţiei „de aur” sunt consemnaţi: doi academicieni, 15 cadre didactice universitare, doctori în științe, peste 50 de ingineri, 49 de economiști, 12 doctori, vreo 40 de profesori, doi arhitecți, trei medici veterinari, 40 de cadre cu studii medii – asistenți sanitari, tehnicieni și contabili. Vârsta medie a elevilor de acum șase decenii este de 77-78 de ani. Așa că în mai toate CV-urile trecem, la final, o profesie comună, cea de… bunic/bunică.
Doctorul
Printre cei care au răspuns prezent la catalogul promoției 1961 s-a numărat prof. dr. Mihai Jianu, căruia colegii de liceu îi ziceau „Doctorul” tocmai pentru că, încă din clasa a IX-a, își dorea să îmbrățișeze nobila profesie. Iată ce ne-a declarat: „Mă încearcă sentimente de emoție la revederea de 60 de ani. Azi vedem aceleași clădiri, dar e o altă atmosferă… Fiecare am plecat mai departe după absolvirea liceului, unii în alte orașe, foarte mulți în alte țări… Ne aducem aminte cu plăcere de profesorii de elită pe care i-am avut. Pot să apreciez asta că acum pentru că, la rândul meu, sunt profesor universitar și știu ce înseamnă respectul față de cei care te-au învățat. În general, acum, sentimentul ăsta de respect față de generațiile de dinainte a mai dispărut, s-a mai atenuat, s-a mai tocit. Acum, fiecare trăiește prezentul lui – nu există amintiri, nu există trecut… Văd că unii sunt lipsiți de smerenie, de respect… Sistemul românesc de învățământ actual este mult mai slab față de cel din trecut. Același lucru se întâmplă și în sistemul medical. Spun asta în cunoștință de cauză, pentru că sunt profesor de chirurgie. Înainte, tinerii erau mult mai bine pregătiți. Acum au început cu modulele acestea și în loc să facă materia într-un an o fac în trei săptămâni. Eu sunt și conducător de doctorate. Observ că a scăzut foarte mult calitatea învățământului și sunt dezamăgit. Pe vremuri, când o domnișoară dorea să își întemeieze o familie, se zicea așa: „Se mărită bine, că are bacalaureatul!”. Atât de important era, pe vremuri, bacalaureatul… Acum, tinerii au câte cinci-șase facultăți, dar degeaba! Fac niște facultăți, multe private, pe care nu le interesează decât latura financiară, să le ia tinerilor banii”
Prof. dr. Mihai Jianu a fost şeful Clinicii de Ortopedie Pediatrică „Grigore Alexandrescu” Bucureşti, cel mai mare spital de copii din ţară. După o carieră de 34 de ani în domeniul chirurgiei ortopedice, medicul Jianu are peste 10.000 de intervenţii chirurgicale efectuate în ţară şi străinătate. Printre temele de cercetare, domnia sa a primit brevet OSIM pentru prima bancă de os din România, dar şi pentru procedeul color de prelucrare computerizată a imaginilor radiologice. Preocuparea principală a reputatului doctor piteştean a fost în domeniul afecţiunilor coloanei vertebrale, consultând peste 14.000 de bolnavi cu scolioză, cea mai mare statistică din Europa raportată la un singur medic.
Panteonul
Cele șase clase de absolvenți din promoția 1961 au prins la catedră crema inteligenței din această urbe. Elevii de acum 60 de ani au fost școliți de profesori excepționali, precum: Dumitru Mihalaşcu, Eduard Minasian, Emil Morţun, George Aman, Iulian Matei, Cecilia Petrescu, Adelina Prodescu, Constantin Priboescu, Constantin Luca, Guță Popescu, Constantin Sâmbotin, Marin Bădescu, Ovidiu Dumitrescu, Dalia Petrescu, Titus Păuna, Gheorghe Vlad, Alexandru Stănescu, Ion Steriopol ș.a. Panteonul dascălilor s-a reunit în Ceruri. În viață mai sunt doar doi profesori: Constantin Luca (educație fizică și sport). Ambii au fost, la un moment dat, directori-adjuncți ai liceului). Iar în ceea ce-i privește pe elevii de odinioară, 75% dintre absolvenții promoției 1961 nu mai sunt printre noi.
Gimnastul
Profesorul Constantin Luca ne-a spus ce sentimente îl încearcă la revederea foștilor elevi: „În acest liceu am petrecut 45 de ani – patru, ca elev și 41, ca profesor de educație fizică și ca director-adjunct. Am fost gimnast de performanță în lotul național de tineret de la București, dar un ghinion mi-a schimbat viața: un accident la genunchi m-a trecut pe linia moartă. Am fost coleg de generație cu Nicolae Vieru, fostul președinte al Federației Române de Gimnastică. I-am cunoscut pe Frederic Orendi și Mihai Botez; ei erau ei mai mari ca mine. La 22 de ani eram în lotul de tineret, iar cel mai mare regret al meu din punct de vedere al performanței este că din cauza accidentului nu am putut continua cariera de sportiv. Pasiunea pentru gimnastică m-a făcut să urmez linia educației fizice și a sportului la facultate. Puteam să intru la orice altă facultate. Pe vremea aia, elevii de la liceul „Bălcescu”, recte Colegiul Național „Brătianu”, puteau reuși la orice facultate, lăudați fiind. Din mâinile mele de profesor de educație fizică și sport au ieșit șase campioni naționali la gimnastică. Eu aș fi vrut și mai mulți… Acum am 85 de ani și încerc să mă mențin în formă. Care e secretul? Am un regim de viață anume: de la 64 de ani nu mai beau alcool, nu mai fumez. Cafea nu am băut niciodată. Fac gimnastică zilnic, indiferent că e duminică sau că sunt obosit. Gimnastica este cel mai bun mijloc de întreținere a sănătății, pentru că o poți face cum vrei tu și într-un spațiu de doi metri pătrați. În prima jumătate a zilei, indiferent de oră, fac o plimbare pe jos de minimum 30 de minute, pe la ora 17 îmi fac exercițiile de gimnastică și apoi încă o plimbare, dacă nu am alte treburi. Ies din casă chiar dacă ninge sau dacă plouă, în orice anotimp, indiferent de vreme și de vremuri. Chiar și pe timpul pandemiei, când au fost restricțiile dure, eu am… violat oleacă legile și am ieșit să mă plimb, deși nu era voie. Din fericire am avut unde să mă recreez. Stau într-un cartier cu multă verdeață, cu tei de zece metri înălțime, crescuți unul lângă altul… La revederea de 60 de ani mă încearcă o bucurie nespusă că îi întâlnesc pe elevii promoției 1961, dar și insatisfacția că, la modul general, școala românească se prăbușește din cauza celor care, îl loc să se ocupe de problemele esențiale, se ocupă de nimicuri. Și, bineînțeles, de șușanele politice. Îmi pare rău!”
Elevii de acum 60 de ani s-au bucurat ca nişte adolescenţi de revederea de poveste, în cazul lor prieteniile din liceu fiind pe viață. Acum, fiecare își vede prezentul. Puțini se gândesc la trecut, la viitor – nici atât…
