Cum se vede pandemia de pe dealul Cicăneştilor ori de la Curtea de Argeş? În ce fază a istoriei se află omenirea? Se fac experimente planetare pe noi? Va reveni poporul român „acasă” sau ne vom dezintegra ca neam? Ce va fi cu generaţia de mâine? Să ne plângem soarta sau să fim optimişti? La astfel de întrebări şi la multe asemenea a răspuns un argeşean cu care ne mândrim: Gheorghe Păun. Academician! Matematician, publicist, gânditor profund la probleme universale. Un invitat „premium”, care s-a aflat vineri în studioul „Antenei 3” Piteşti, la emisiunea „Subiect de presă” realizată de Cristina Munteanu şi Mihai Golescu.
De pe Dealul Olarilor spre… univers
La debutul emisiunii, Cristina Munteanu a evocat personalitatea invitatului: „Un model pentru noi, argeşenii, pentru noi toţi care gândim româneşte şi ne iubim ţara. Un om care vine de la Curtea de Argeş, de pe Dealul Olarilor, dar de fapt pare că vine de peste tot; iar mesajele sale sunt receptate de pe tot mapamondul, dovadă fiind numărul imens de accesări pe care le au postările de pe reţelele de socializare şi apariţiile pe Google. Matematician, informatician, membru al Uniunii Scriitorilor, discipol al celebrului Solomon Marcus. Un om universal, de o vastă cultură, pe care trebuie să îl preţuim la adevărata sa valoare”. Cu modestia omului de geniu, dar care nu uită de unde a plecat, Gh. Păun a spus că sunt cuvinte prea mari. Bun creştin, refuză slava deşartă a lumii şi recunoaşte că mai mult decât lumina reflectoarelor sau amfiteatrele universităţilor în care a ţinut conferinţe, mai mult îl emoţionează susurul unui izvor de munte, foşnetul pădurii ori frăgezimea unui măr rupt din pomul de pe colina Cicăneştilor, unde îşi regăseşte liniştea interioară.
Diaspora de… acasă
„Mai degrabă cred în valorile mele de acasă, pentru că Occidentul le pierde pe ale sale”. Este mărturisirea unei tinere la care s-a referit Gh. Păun într-un amplu articol publicat în „Săgetătorul”, suplimentul de fiecare marţi al cotidianului „Argeşul”. În scrierea sa, academicianul a povestit păţaniile unei tinere din România, care, după ce a trăit ani buni în Marea Britanie, a decis să se întoarcă la obârşii. Încrezător în posibilităţile de a-şi dezvolta personalitatea, aptitudinile şi de a-şi împlini dorinţele şi acasă, personajul încondeiat de faimosul academician reprezintă, prin extensie, întreaga diasporă. Iar în faţa camerelor de luat vederi, autorul şi-a dezvoltat ideea afirmând tranşant că mizează pe românii plecaţi „afară” şi crede într-un „exod invers”, al revenirii lor la matcă.
Mai mult decât atât, cu îndrăzneala gândirii sale, Gh. Păun face o paralelă între generaţia plecată după 1990 în străinătate şi generaţia de aur de la 1948! Acesta a fost şi titlul articolului publicat în ziarul nostru: „Spre un nou 1948!” La prima vedere utopică, teoria a fost dezvoltată de însuşi semnatarul ei: „Avem o diasporă enormă, uriaşă, pe care putem să contăm. Eu cred că avem o diasporă extrem de valoroasă! Partea de Românie care e în afara României va reveni de unde s-a desprins. De la culegătorii de legume şi fructe. De la cei care lucrează în corporaţii şi firme multinaţionale va veni acel suflu nou de care avem nevoie, îndată ce se vor întoarce în număr mare acasă. Asta e speranţa mea! E intuiţia mea că aşa se va întâmpla. Nu se poate altfel, pentru că românii rămân români oriunde ar fi în lume. Ei şi acolo se duc duminica la biserică. Pământul, iarba şi apa de acasă îi cheamă, îi atrage…”
Cristina Munteanu a încercat să-l provoace pe invitat: „Dacă este târziu pentru ceea ce spuneţi dumneavoastră?” Dl. Păun a parat îndată: „Nicidecum, nu e târziu. Niciodată nu e târziu la nivel de naţiune! Discut cu tineri care lucrează de ani mulţi în străinătate şi îmi spun că se vor întoarce îndată ce vor strânge bani să îşi ridice şi ei o casă, pentru că s-au săturat să slugărească la străini”.
Glasul rădăcinilor
Optimism incurabil. De asta poate fi „suspectat” academicianul argeşean. Starea aceasta interioară îl face să emită idei îmbucurătoare privind românii din afara graniţelor ţării, cei care vor construi România de mâine. „Românii se vor întoarce acasă. Cei trecuţi de vârsta a doua vor veni pentru că îi cheamă dorul de casă, nostalgia, glasul rădăcinilor, în ultimă instanţă. Mulţi au plecat pentru a-şi face un rost mai târziu, o casă, o gospodărie frumoasă. Cei tineri, la rândul lor, sunt îndemnaţi de alte raţiuni. Tinerii sunt foarte bine informaţi astăzi. Ei au aflat că în România sunt locuri de muncă. Ei mai lucrează şi de la distanţă, unii sunt informaticieni şi pot lucra pe computer şi de pe un deal. Tinerii se adaptează, sunt altfel decât cei de ieri, dar am nădejdea că nu e departe momentul revenirii în masă, pe mealeaguri natale.
Mergem spre bine sau în… prapastie?
Pornind de la problemele socio-economice pe care le resimt românii acasă sau peste mări şi ţări, extinzând sfera discuţiei, directorul Mihai Golescu a ţinut să afle viziunea invitatului privind starea actuală a lumii şi mai ales privind viitorul ei: „Suntem la răscruce de vânturi. Mergem într-o direcţie bună sau spre… prăpastie?” Matematicianul, plecând din planul concret al calculelor stricte, la cel alunecos al ideilor filozofice, şi-a exprimat un punct de vedere original: „Omenirea nu poate sta liniştită şi atunci şi-a inventat noi dorinţe! Sunt gânditori care fac inventarul problemelor majore, după ce au fost rezolvate cele trei mari necazuri: sărăcie, războaie, boli! Acum, planul şi ţintele de atins sunt altele: fericirea, îndumnezeirea şi nemurirea. Da, chiar nemurirea, asemeni unei meduze. Se ştie, s-a descoperit capacitatea unei meduze de a-şi prelungi viaţa la nesfârşit. De fapt, medicina ce face? Sunt chestiuni complicate de bioetică. Cât priveşte întrebarea inţială, academicianul, citând mari autori pe care i-a studiat, spune că omul nu poate fi niciodată fericit, pentru că şi atunci când a rezolvat problemele mari, vor fi altele mici, spinoase şi delicate, adică insidioase, care nu-i vor da pace, va fi veşnic frustrat”.
Albă ca Zăpada e… neagră
Corectitudinea politică. Noua ideologie care a cuprins lumea de la un capăt la altul este greu de acceptat pentru mulţi dintre oamenii de rând. Astfel de ideologii au mai străbătut lumea şi în trecut, dar acum, datorită mijloacelor de informare în masă, problemele ridicate de „corectitudinea politică” sunt tot mai pregnante. Apar idei noi precum… Albă ca Zăpada – o tânără de culoare! Sau alte fenomene considerate stranii, cum ar fi ideea bărbaţilor care pot naşte sau a femeilor cu barbă! „Nişte aberaţii! Şi într-o publicaţie din Curtea de Argeş, academicianul Gh. Păun a făcut o listă a lor. Pentru toţi românii care îşi iubesc tradiţiile strămoşeşti, obiceiurile, portul şi cutumele, este uimitor faptul că în ultima vreme se tot promovează ideea libertăţii absolute, în care cei cu altă orientare sexuală au dreptul să organizeze parade, să se expună în public şi să îşi ceară drepturile într-o ţară ortodoxă într-un procent covârşitor, de peste 90%. Dincolo de ideea seculară a Drepturilor Omului, dl. Păun a pus punctul pe „i”, subliniind că în spatele bunelor intenţii se află şi interesul unor ONG-uri.
Nişte oameni fac experimente?
Avem de-a face sau nu cu un virus ucigaş? Sunt reale declaraţiile oficialităţilor? O serie de întrebări îl frământă pe muritorul de rând. De la un om luminat, excepţional, se aşteaptă şi viziuni excepţionale, inedite, revoluţionare. Academicianul nu se lansează însă în acuzaţii nefondate, răspunzând cu calm la o provocare a Cristinei Munteanu: „Credeţi în virus, credeţi în pandemie? Dar în informaţia oficială?” Invitatul şi-a expus părerea: „Cred că există virusul la fel cum cred că ne confruntăm cu o pandemie. Informaţia oficială este găunoasă, derutantă, interesată…
De ce nu se caută şi remedii? Când vine o boală, e firesc să ne ferim prin mască, izolare şi alte măsuri. Dar Uniunea Europeană a anunţat la începutul pandemiei că în octombrie anul acesta vor fi puse pe piaţă trei tratamente. Şi iată că am ajuns în octombrie şi nu se mai spune nimic despre asta. E dubios”. Trăim vremuri tulburi la nivel planetar din cauza Covid, care a bulversat omenirea. Dar în afara virusului ca atare, cu care unii dintre noi chiar au făcut cunoştinţă trecând prin boală, populaţiile ţărilor afectate suspectează şi anumite interese fianciare. „Se fac experimente pe oameni?”, au ţinut să afle realizatorii emisiunii, referindu-se nu doar la aspectul medical, ci, în general, la mersul societăţii şi la transformările ei. Gh. Păun a negat: „Nu. Nu cred că face cineva experimente, nu pot afirma asta, pentru că ar trebui să şi dovedesc cu probe. Cred că în mod natural omenirea îmbătrâneşte şi nu prea are cum să o facă altfel, iar pe fondul acesta, nişte oameni şmecheri, cu foarte mulţi bani, profită. Uitaţi-vă că întâmplător interesele unor corporaţii coincid, sunt ONG-uri care au făcut praf învăţământul românesc şi multe altele!”
Şcoala online, un dezastru!
Cert este că toţi, de la vlădică la opincă, simţim că viaţa are alt ritm decât înainte, iar acest fapt l-a scos în evidenţă Gh. Păun spre finalul emisiunii: „Bătrânii au mai mult timp, dar pentru ceilalţi ritmul este infernal! Toată lumea este în lipsă de timp, într-o grabă permanentă, fiecare dintre noi şi toţi laolaltă. Traficul e infernal, totul e o fugă permanentă”. Ca om al cărţii academicianul nu putea evita nici subiectul studiului online, iar mingea la fileu i-a ridicat-o Cristina Munteanu, dornică să afle „ce este şcoala online?” Matematicianul a spus cu amărăciune: „S-au făcut în ultimii 30 de ani 64 de reforme ale învăţământului! Şcoala s-a stricat din 1990 încoace, sistematic, pentru că aşa s-a dorit. Fenomenul deşcolarizării României este evident. Diversiuni teribile, interese din afară, ONG-uri finanţate din afară, care să facă politica anumitor corporaţii, a corectitudinii politice, pentru că marxismul a trecut de la economie la cultură. Ce e şcoala online? Un substitut. Un dezastru pentru elevi! De fapt, nu e şcoală!” Discuţia din platou s-a încheiat, totuşi, într-o notă optimistă, cu invitatul revenind, ca într-un arc de cerc, la ideea de la care a plecat: România nu e o cauză pierdută, iar „un nou 1948 e posibil”, cu tinerii de azi şcoliţi în străinătate, reveniţi pe glia strămoşească, asemeni înaintaşilor paşoptişti, animaţi de idealul repetat într-un cântec la modă: „Vrem o ţară ca afară!”
