* Merele destinate industrializării se vând cu 25 de bani kilogramul
În această toamnă cu „potop” de mere, la instalaţiile de fabricat suc din Argeş se ţine rândul ca la moară… Din ce în ce mai mulţi gospodari din judeţ au prins gustul afacerii „vii cu fructe, pleci cu suc”. Aşa se face că fabricile de profil – mai mari sau mici – prestează la foc automat, fiind solicitate acum, în anul roadelor, mai mult ca oricând. Partea goală a paharului este că preţul de achiziţie pentru merele destinate industrializării este foarte scăzut.
Fabrici
Argeşul are fabrici de suc/linii de producţie la Aninoasa, Budeasa, Boţeşti, Cicăneşti, Câmpulung, Dobreşti, Lereşti, Mărăcineni, Şuici, Tigveni, Valea Mare Pravăţ şi în alte câteva localităţi. (Sunt mult prea puţine, faţă de potenţialul pomicol al judeţului…) Inginerul Ilarie Isac, preşedintele Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România – cel care a însămânţat în Argeş, în 1995, tehnologia de producere a sucurilor din fructe 100% naturale – repetă (de ani şi ani) îndemnul ca fiecare comună argeşeană să stoarcă profit din acest tip de afacere. Fiindcă – susţine specialistul – nectarul este şi mai sănătos, şi mai rentabil decât ţuica!
Pentru sucul natural, materia primă ideală o reprezintă merele cu aciditate sporită, soiurile recomandate fiind Ionatan, Creţesc, Idared, Florina. Pentru a obţine gusturi variate se mai pot adăuga, în proporţii mai mici, vişine, afine, coacăze, cătină, aronia, morcovi, sfeclă roşie etc.
Budeasa
La fabrica de suc din comuna Budeasa, sat Gălăşeşti, administrată de George Păuna, oricine vine cu mere şi alte fructe zemoase pleacă acasă cu revigoranta băutură ambalată în pungi de plastic aspetice de tip „bag-in-box” (carcasă de carton). Prestarea de serviciu îl costă pe client 15 lei cu TVA inclusă (pentru fiecare cinci litri). În acest an, când crengile pomilor s-au rupt de atâta rod, a fost mărită linia de producere a sucului natural din fructe/legume (prin pasteurizare) şi au fost angajaţi încă doi oameni în hală, pentru a face faţă izvorului nesecat de comenzi. Cererile fiind multe, comanda nu mai poate fi onorată pe loc, ci în două-trei zile. Toamna, din 200 kg de mere proaspete şi sănătoase aduse la punctul de lucru administrat de George Păuna se obţin minimum 110-120 litri de suc natural pasteurizat – fără zahăr adăugat, fără îndulcitori şi fără conservanţi.
Coadă la liniile de producere a sucului natural întâlnim pretutindeni în judeţ. Pentru argeşenii „abonaţi” la fabrici de suc din Dâmboviţa (Voineşti, Malu cu Flori), listele aşteptare sunt cel puţin la fel de lungi ca şi în Argeş.
Instruire
Inginerul I. Isac crede că deţinătorii de instalaţii de producere a sucurilor naturale, din ce în ce mai mulţi, au nevoie de o instruire, pentru a obţine un produs competitiv. Plecând de la ideea că unii mici întreprinzători procesează fructele/legumele „după ureche”, preşedintele Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România povesteşte că francezii (de la care s-a inspirat când a pus bazele acestui proiect) îi şcolarizează pe elevi în acest domeniu, instrucţia profesională având loc chiar la şcoală, într-o fabrică-pilot. „Este bine că lumea a început să prindă gustul sucului natural, dar sunt dezamăgit de contra-performanţele acelor producători care storc fructele şi obţin… poşircă”, a rostit cu amărăciune inginerul I. Isac.
Suspine
În anul belşugului, nu toate-s „bune şi frumoase”. Afacerea nu prosperă fără mână de lucru. De lipsa forţei de muncă se plânge patronul unei fabrici de suc din Mărăcineni care, în plin sezon al fructelor, se chinuie să angajeze personal pentru activităţile de îmbuteliat şi etichetat. Angajatorul oferă un salariu net de 1.900-2.000 lei şi tichete de masă cu valoarea de 10 lei pe zi. Şi acum aşteaptă să-l sune careva cu chef de muncă…
Suspinele fermierilor se aud cu ecou în partea goală a paharului. Inginerul I. Isac este cutremurat de vorbele unui fermier din judeţ care, cântărind din ochi producţia de o mie de tone de mere, i-a zis aşa: „Crengile s-au rupt de atâta rod… Degeaba. Căci merele pentru procesat se vând cu 25-30 de bani kilul… O bătaie de joc! Nu rentează să arunc banii pe cules şi pe transport… Mai bine le las să putrezească în livadă, decât să le vând pe nimic!”
Preţuri
În burirul Piteştiului, la târgul prilejuit de sărbătoarea recoltei, merele Ionatan, numai unul şi unul, se vând cu 3 lei/kg, cele Bot de Iepure, cu 4 lei/kg, cele Golden sau Renet, cu 5 lei/kg. Iar în marile lanţuri de magazine, chinul ţăranului român se repetă şi în anul fructelor: rafturile se rup sub greutatea merelor trase în ceară, importate din străinătate…
Depozite
Vasile Roman, director la Direcţia Agricolă Argeş, a spus: „E clar, în acest an discutăm de o producţie foarte mare de mere obţinută la nivel de judeţ. Dar fără capacităţi de depozitare a fructelor nu se poate vorbi de rentabilitate în pomicultură”. Or, şi la acest capitol suferă Argeşul. În calcul trebuie luat şi costul depozitării.
Celule conforme de depozitare, care îndeplinesc condiţiile de temperatură, umiditate etc. pentru a conserva calitatea fructelor, se găsesc la Institutul Pomicol de la Mărăcineni, însă este posibil ca bogăţia de mere din acest an să reducă numărul spaţiilor disponibile populaţiei. Depozite de păstrare a merelor, cu sisteme de ventilaţie naturală, se află şi la unele ferme din Argeş, fiind pretabile pentru cantităţi mici de produse perisabile.
