Era sărbătoare nu doar în locuinţa sa din zona centrală a Piteştiului, ci parcă întreaga suflare a microbiştilor argeşeni resimţea încărcătura zilei de 26 august. Prinţului din Trivale, cum i se spunea celui mai mare forbalist al tuturor timpurilor, i se cânta „La mulţi ani!”, iar în ziua respectivă, oriunde era întâlnit, idolului piteştenilor i se urau cele cuvenite. Nu doar oficialităţile, ci şi fotbaliştii, suporterii, oamenii de rând, ţineau să-i strângă mâna Prinţului, să-l îmbrăţişeze şi să-l înconjoare cu toată afecţiunea cuvenită unuia care, aflat în mijlocul lor, părea coborât de pe piedestal. În urmă cu două zile, dacă ar fi trăit, Nicolae Dobrin ar fi împlint 72 de ani. Dumnezeu a vrut altfel şi nu i-a mai îngăduit lungime de zile, ele fiind curmate de o boală necruţătoare, într-o zi mohorâtă de octombrie a lui 2007.
În primii ani după plecarea sa în Valea Umbrei Morţii, cum numeşte psalmistul David tărâmul în care vom merge toţi, admiratorii laolaltă cu fotbaliştii alb-violeţi, oficialii clubului, cu foştii lui prieteni, se adunau ca-ntr-un pelerinaj în ziua de 26 august la cimitirul „Sfântul Gheorghe”. Acolo unde-şi doarme somnul de veci „Gâscanul”, cum era poreclit în vremea sa, evocau amintiri, aprindeau candele, puneau flori şi se rugau pentru sufletul lui. Ieri, la o zi după 26 august, am mers la mormântul Prinţului din Trivale şi ne imaginam că buchetele de flori şi lumânările vor fi acoperit placa de marmură.
Dezamăgirea a fost cruntă. Pe cripta sa, doar un ghiveci cu flori, acelaşi, fixat acolo demult. Lângă cruce, o singură lumânare şi aceea cu ceara topită, iar alături era aşezat, în semn de pioasă reculegere, un crin, alb, proaspăt. Pesemne şi-a amintit cineva că era ziua de naştere a genialului fotbalist. Şi se spune că, atâta timp cât un om îşi mai aminteşte de noi, încă nu am murit. Dar Prinţul merita mai mult. Şi nu este departe momentul în care se va adeveri profeţia Ecleziastului care scria în urmă cu mii de ani că tuturor, într-o zi, ni se şterge urma în lume, de parcă nu am fi existat vreodată…
