Spiridon Cristocea
Profesorul Spiridon Cristocea, fost director al Muzeului Judeţean: „În Evul Mediul, spre deosebire de Curtea de Argeş şi Câmpulung, Piteştiul a avut un nivel mai scăzut. Localitatea s-a remarcat abia în secolul al XVI-lea, odată cu reşedinţa domnească. Cât priveşte dezvoltarea economică, culturală şi arhitectonică, nu putem nega faptul că Piteştiul a înflorit în comunism, după 1960; odată cu industrializarea forţată a ţării, şi oraşul nostru a intrat în acest plan. Ajunsese să aibă 200.000 de locuitori. Atunci s-a dezvoltat arhitectural, au apărut cartiere noi. Eu am fost contemporan cu această transformare. În 1956-1960, eram la liceu, în Piteşti; pe vremea aceea, Piteştiul era un… târg prăpădit – termenul este dur, dar aceasta era realitatea. Existau doar câteva străzi, comparativ cu cele din Câmpulung.
După 1989, Piteştiul a avut soarta celorlalte oraşe ale ţării: s-a prăbuşit economic. Norocul locuitorilor a fost uzina de la Colibaşi, care a reînviat odată cu privatizarea ei. Din punct de vedere arhitectural, în Piteşti au apărut, după Revoluţie, bloculeţe şi câteva hoteluri, cum ar fi «Ramada», dar nu s-a mai construit în masă…
Piteştiul este curat azi, dar nu se prezintă la fel ca în urmă cu cinci sau zece ani. La această comparaţie să nu trecem cu vederea marea tragedie economică de după 1989: dispariţia Petrochimiei, a CATC, a Textilei, a Argeşanei şi a altor obiective industriale. După Revoluţie, populaţia a scăzut mult; oamenii în vârstă s-au retras la ţară – liniştiţi sau neliniştiţi – ca să-şi aştepte sfârşitul. Tineretul a plecat în afara graniţelor ţării, să muncească.
Un alt dezavantaj al Piteştiului a fost apropierea de Bucureşti; o mulţime de piteşteni lucrează în Capitală. Ca o concluzie, la ceas aniversar, Piteştiul arată foarte bine; azi nu putem vorbi despre un nivel scăzut de trai în municipiul reşedinţă de judeţ. Dacă nu-i convine cuiva răspunsul meu poate să mă combată…”
Mirela NEAGOE
