Au trecut câteva decenii de când am terminat facultatea. Mi-am început cariera ca medic în rural, apoi am învăţat temeinic, am dat examene de promovare grele (pe bune) şi am urcat treaptă cu treaptă spre vârful unei pirmanide a corpului medical din oraşul şi judeţul meu.

Dumnezeu mi-a ajutat să fiu sănătos, dar m-a înzestrat şi cu fler, spirit de observaţie, simţul umorului, o deosebită memorie vizuală şi uşurinţa de a dialoga firesc cu omul simplu de la ţară, dar şi cu un savant sau un politician.

Numai astfel am putut să semnez de atâţia ani această rubrică despre care apreciatul publicist Traian Ulmeanu a scris cu ani în urmă că este unică în presa românească.

Am mai spus-o şi altădată şi sunt mâhnit că recidivez: românii nu se schimbă nici în felul cum gândesc, nici comportamental, atât în familie, cât şi în societate. Un mozaic de gene adunate din cele patru zări a dus la un ADN complicat ce-i face pe exagerat de mulţi să fie meschini, duplicitari, egoişti, laşi, oportunişti, mincinoşi, fără coloană vertebrală, agresivi şi cu vocaţia să distrugă tot ce nu le aparţine.

Zilnic remarc asta şi adunându-se atâta amar de ani şi de observaţii îmi spun mereu în gând că neamul ăsta nu se va face bine şi nu se va schimba niciodată.

Toţi cei care merg la spitalul de recuperare de la Brădet trec şi pe la cabinetul nostru spre a fi examinaţi ca să nu aibă boli cutanate transmisibile: râie, micoze ale unghiilor de la picioare şi altele.

Iar când depistezi un asemenea caz începe nebunia şi oamenii îşi dau arama pe faţă, neinteresându-i decât propria persoană. Se târguiesc ca în piaţă, promit că vor fi „atenţi” cu noi, îţi spun că te cunosc de când erai copil, că ţi-au fost colegi, că n-o fi dracul aşa de negru şi că se vor ruga pentru sănătatea ta.

Doar, doar te vor convinge să fii mândru că eşti român şi să treci cu vederea nişte boli contagioase, că merge şi aşa.

Distribuie pe Facebook

Dr. Viorel Pătraşcu

See Full Bio