Oameni buni, nu vă mai jucați cu focul! Așa vă sfătuiam în tableta de săptămâna trecută ce are titlul „Prea rău, prea ca la țară!”. Și îmi exprimam surprinderea și dezamăgirea că Ministerul Sănătății și Consiliul Național al Audiovizualului, după un dezmăț de 30 de ani ai capitalismului de cumetrie, nu pun stop agasantelor și profund dăunătoarelor spoturi publicitare pentru medicamente, îndemnând un popor credul și ușor de păcălit să se autotrateze fără a mai merge la medici.
Personal, având o experiență clinică de câteva decenii, dar și școala vieții, cu siguranță am făcut și greșeli ce nu au agravat prognosticul bolilor, dar ca terapeut nu recomand nici cel mai bun unguent fără să văd cu ochii mei ce are pacientul. Apoi nu dau sfaturi care nu țin de specialitatea mea și redirecționez persoana spre un confrate (chirurg, internist, psihiatru, orelist, endocrinolog etc). Cei foarte apropiați (familie sau prieteni vechi) îmi spun și „ochiosul”. Pentru că am o excepțională memorie vizuală, o privire scrutătoare care citește imediat sufletul, caracterul și cam de ce suferință este vorba în contextul în care se estimează că patologia dermatologică cuprinde 3000 de boli.
Exemplificam în tableta aceea că se face o reclamă tembelă la o soluție care aplicată pe „negi” îi dizolvă miraculos. Numai că există „enșpe” feluri de „negi”, iar unii dintre ei sunt din start cancere care pot avea o evoluție devastatoare. Așa cum spun românii, am avut gura aurită. Nu gura mea este aurită, ci scaunul de la cap, experiența și refuzul de a nu face lucruri de mântuială.
M-a căutat recent la cabinet un nefericit care a căzut ca musca în lapte în plasa acestei reclame de neacceptat nici într-o republică bananieră. Îi apăruseră pe o palmă două tumorete cât bobul de mazăre. A văzut la televizor reclama, s-a dus într-o farmacie, i-a arătat unei domnișoare necazul și a solicitat „ceva bun”. Amabilă, dar vânturistă, știind că ea nu are nicio responsabilitate, i-a recomandat soluția pentru „negi”. La noi a venit după câteva săptămâni în care lucrurile s-au agravat. Ochios fiind, după ce l-am dojenit, l-am trimis la o clinică din București cu diagnosticul de Angiosarcomatoză Kaposi. O boală ce poate evolua devastator, fiind un fel de leucemie. Biopsia a confirmat cert diagnosticul, urmează un tratament medicamentos complex, plus cobaltoterapie. Nu-i așa că este prea ca într-o țară din lumea a patra?
