O întreagă comunitate în doliu. Coroane, flori si lacrimi, multe lacrimi. Georgiana Carmina Ticu scria în data de 5 octombrie pe pagina ei de Facebook în dreptul unei fotografii: „Mama, vin acasă!” Un mesaj ca o premoniție. La scurt timp, tânăra s-a întors dintr-o lungă „călătorie” care a durat câțiva ani. Timp petrecut pe patul multor spitale. Terapii, tratamente, medicamente. Și speranțe într-o minune pentru fata care vremea îndelungată a străbătut lumea în lung și-n lat împreună cu circul din care făcea parte. Parcursul însă i-a fost oprit din cauza problemelor de sănătate. Verdictul medicilor, necruțător: cancer! Boala a început sa-i macine oasele, sa-i cuprindă apoi întregu-i trup firav.

Fata curajoasă și nonconformistă care deprinsese tainele îmblânzirii fiarelor sălbatice, trăind atâta timp în mijlocul dresorilor, neînfricată, cu un psihic de om puternic, și-a înfruntat destinul. Ajunsese să fie cunoscută și îndrăgită de cadrele medicale pe oriunde a trecut, la spitalele din Pitești, Curtea de Argeș, Ștefănești și București. Peste tot își făcuse prieteni. Cu perfuziile în mâini, țintuită la pat, îndurând durerile găsea puterea să spună o glumă sau să surâdă. Putini știau faptul că Georgiana compunea versuri. O asistenta medicală de la spitalul din Curtea de Argeș a fost printre ei. I-a cerut manuscrisul si i-a pregătit o surpriză. În Ziua Mărțișorului, în acest an, i-a dăruit o carte. În fapt cartea scrisă de Georgiana a fost publicată fără ca autoarea să știe ceva. Ce clipe de fericire avea să trăiască fata atunci când volumul i-a fost adus la Domnești, la casa în care zăcea, îngrijită de mama ei. Titlul cărții, ales de tânăra poetă debutantă are și el ceva din tragismul sorții ei de copil nefericit chinuit de boală: „Zbor de fluture”. În lunile care au urmat Georgiana a schimbat, ca de obicei, spital după spital, încercând totodată tot felul de tratamente naturiste. Evoluția era mai bună. Într-atât încât juna să se ridice din pat, sa meargă pe bicicletă sau să conducă mașina! Așa s-a fotografiat, la volan, chiar la începutul lunii octombrie și a postat pe pagina personală de Facebook, mesajul: „Mamă, vin acasă!” La prima vedere plin de speranță. Privit acum, pare că anunța deznodământul pe care Georgiana îl simțea. Întoarcerea acasă pentru a-si trai ultimele clipe alături de iubita ei mamă.

Paradoxal, în ultimele săptămâni, tânăra desi chinuită de dureri inimaginabile, imobilizată la pat, muncea! Numai ea și Dumnezeu știe cum, reușea să confecționeze brățări și coliere pe care le vindea. Cu putinii bani obținuți, își cumpăra medicamente. Dar majoritatea „produselor” de acest fel le daruia prietenilor de aproape sau departe. O lecție teribilă pentru toți cei care, deși sănătoși și buni de muncă, preferă să cerșească pe stradă! Și un exemplu de bunătate. Cu eforturi inimaginabile, terorizată de suferință, Georgiana crea micile „bijuterii” pe care le trimitea cunoștințelor. Ca semn de prețuire. Acum cu toții înțeleg că de fapt, au primit de la ea un semn de adio iar mesajul tainic era altul: „Priviți-le! Purtați-le! Și amintiți-vă de mine!” Dumnezeu a rânduit să-i curme chinul trupesc. Și i-a cerut sufletul în urmă cu două zile.

Vestea a avut impact teribil asupra întregii comune Domnești, cazul Georgianei Ticu fiind arhicunoscut. Mulțime de oameni din localitate dar și din alte zone ale județului au venit pentru a o vedea pentru ultima dată pe fata care i-a încântat cu vorba, zâmbetul și felul ei dezinvolt de a fi. Ieri și astăzi sute de oameni au venit cu flori și lumânări, să o plângă pe Georgiana și să o consoleze pe mama căreia moartea i-a luat fata. La vârsta la care alte tinere devin mirese. Și nasc prunci. Și trăiesc. Dar copila ei dragă și chinuită a avut altă soartă. Viața ei a fost scurtă. Ca un ..zbor de fluture. De astăzi, Georgiana și-a găsit liniștea în cimitirul din comuna natală. Vântul scutură ramurile copacilor dimprejur. Și cad frunze galbene. Și ele par fluturi care acopere mormântul Georgianei…

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio