Ca specialist dermatovenerolog tratez boli ale pielii, părului, unghiilor, dar și pe cele contactate prin relații sexuale. Nu-i deloc simplu, măcar gândindu-mă că-i vorba de câteva mii de entități. Pentru că multe seamănă al dracului între ele, dacă n-ai o foarte bună memorie vizuală le recomand tinerilor rezidenți ca la finalul anului unu să se retragă și să se îndrepte spre o altă specialitate. Pentru că dermatologia este ca o junglă în care ai parte la tot pasul de surprize și de boli pe care nu le-ai mai întâlnit și nici nu ți-a trecut prin minte că ar putea exista.
Un vast capitol al dermatologiei se ocupă de tratamentul bolilor manifestate prin cădrea firelor de păr, fie numai la nivelul pielii capului, fie pe întreaga suprafață a corpului. Indiferent de vârsta la care debutează, sunt foarte puțini oameni care nu au în viață o asemenea problemă.
Nu vă spun ce dramă fac unii din faptul că-și pierd podoaba capilară. Cauzele sunt foarte multe și fiecare caz trebuie tratat altfel așa cum numai un specialist o poate face, căutând clinic sau prin analize să depisteze cauza, apoi să se ocupe de stoparea căderii.Iată câțiva factori ce pot duce la căderea masivă și, nu de puține ori, totală a firelor de păr: genetici (moșteniți), endocrini, psihici, boli autoimune (lupusul eritematos), boli ale sângelui (anemii, leucemii), focare amigdaliene, dentiție jalnică, intestinale, sifilis, sarcină și nașteri cu probleme, după intervenții chirurgicale, episoade febrile, cancere avansate, hepatite cronice, deficiențe alimentare grave, după Covid-19, intoxicații medicamentoase.
Iată și cum se autotratează adeseori românii: folosesc șampoane de uz veterinar sau mioriticul săpun de casă, se fricționează pe pielea capului cu gaz, gălbenuș de ou și pretinse plante aduse tocmai din Tibet sau recurg la leacuri miraculoase cărora li se face publicitate la televizor.
Vă prezint un caz văzut recent: o fetiță în vârstă de 12 ani, isteață foc și fără manifestări nevrotice evidente, când învață își smulge firele de păr din gene! Boala se cheamă tricotilomanie. Chiar dacă de față cu mama ne-a promis că nu va mai face acest gest manifestat ca un tic, am trimis-o și la un examen de psihiatrie pediatrică.
