În toamna anului trecut, o tragedie cutremura lumea oamenilor de afaceri din Argeş. Dar uluia şi clerul de pe cuprinsul Eparhiei Argeşului şi Muscelului. Laurenţiu Floroiu, cunoscut în ambele medii, era găsit fără suflare chiar de biata sa mamă. Ca şocul să fie total, bărbatul nu avusese parte de o moarte naturală sau accidentală. Ci şi-a dorit-o! Şi-a realizat planul cu ajutorul ştreangului. Ironia sorţii! Guvernul i-a acordat aproape 100.000 de euro dar…prea târziu.
Protectorul studenţilor
A avut chemare pentru slujirea lui Dumnezeu şi lumea bisericescă. Aşa credeau toţi apropiaţii lui Laurenţiu Floroiu care-i descopereau râvna într-ale vieţii spirituale. Era nelipsit de la biserică, postitor, înclinat spre lectura cărţilor sfinte. Înscrierea la Faculatatea de Teologie „Sf. Muceniţa Filoteea” din Piteşti nu a surprins pe nimeni. Părea că studiul teologic i se potriveşte ca o mănuşă şi a primit toată susţinerea necesară din partea familiei.
În anii petrecuţi în prestigioasa instituiţie de pe Str. Gh. Doja, Laurenţiu Floroiu a fost preotectorul colegilor săi. Unii erau mai săraci, îşi procurau cu greu cursuri şi cărţi, alţii stăteau la cămin şi o duceau greu. Pentru toţi tânărul din comuna Vedea a fost ca un frate. Le plătea cărţile, copiile la xerox, câte-o masă, îi ajuta în fel şi chip. Discret, smerit, fără să epateze, ferindu-se de lauda deşartă. După ce şi-a unit destinul cu aleasa inimii sale, a fost hirotonit şi a primit de la ierarh încuviinţare să slujească la biserica din satul Frătici-Vârjeşti din comuna Vedea. Liturghiile săvârşite de el erau o încântare pentru comunitatea creşdincioşilor. Dovedindu-şi capacitatea administrativă şi spiritul parctic, a reustaurat locaşul de cult dar nu a neglijat nici porunca lui Iisus cu privire la iubirea apropelui. Sunt nenumărate faptele bune pe care le-a făcut, despre multe aflându-se de-abia acum, când sătenii, uluiţi de ceea ce s-a întâmplat cu fostul lor duhovnic în octombrie 2021, povestesc despre părintele Laurenţiu la modul superlativ.
Patru ani de coşmar
După câţiva ani de slujire în altar, drumul lui Laurenţiu Floroiu avea să se schimbe. Radical. De la viaţa spirituală la una pragmatică. Şi-a făcut loc în lumea afaceriştilor din Piteşti. A deschis mai multe restaurante, avea multe idei şi proiecte de businnes, unele demarate, altele doar începute. După o perioadă frumoasă în care totul îi mergea bine şi afacerile pe care le derula erau profitabile, a venit o alta. Neagră de-a dreptul. Iubita lui soţie s-a îmbolnăvit iar suferinţa ei l-a dărâmat psihic. Ce nu a făcut pentru a o salva? Unde nu s-a duc? Ce n-a încercat? Nici tratamentele scumpe nici clinicile vestite din Occident nu au schimbat finalul inevitabil. Laurenţiu Floroiu a privit neputincios cum dragostea vieţii lui se stinge asemeni unei lumânări. Pământul a înghiţit fiinţa cea mai dragă lui şi doar Dumnezeu căruia Îi slujise ştie cum a mai reuşit fostul preot să supravieţuiască. Încă patru ani. De dor, de plâns, de chin. De coşmar.
Zdrobit de necazuri
De parcă nu ar fi fost îndeajuns povara sufletească pe care o ducea asemeni unei cruci, a venit pandemia. Cu toate efectele ei devastatoare în plan socio-economic. Laurenţiu Floroiu a primit încă o lovitură. Rând pe rând afacerile lui eşuau. Datoriile pe care le acumulase la bănci creşteau vertiginos. La fel şi pericolul ca el să clacheze. Colacul de salvare pe care-l anunţa guvernul pentru a ajuta industria HoReCa era binevenit pentru toţi cei care îşi investiseră banii în domeniu. Fostul preot din Vedea se număra printre ei. A întocmit dosarul, l-a depus şi a aşteptat. Se ştie însă că sumele promise de la Bucureşti au început să fie virate după mult timp. Prea mult, pentru unii. Şi prea târziu, ca în cazul lui Laurenţiu Floroiu care a căzut zdrobit psihic sub greutatea necazurilor sale.
Într-o posomorâtă zi de octombrie a anului trecut, sătul de tot ceea ce îndurase în ultimii ani, a încheiat conturile cu viaţa. Gestul sinuciderii, din punct de vedere religios este reprobabil dar socotit cu atât mai grav în cazul unui slujitor al lui Dumnezeu. La câteva luni după ce a trecut pragul veşniciei, omul de afaceri „a primit” în jur de 100.000 de euro, ajutorul Guvernului! Îi vor împărţii băncile şi cei la care omul era dator. O întrebare persistă şi nu va da pace acelor care l-au iubit pe Laurenţiu Floroiu. Presupunând că exclusiv problemele financiare ar fi fost cauza sinuciderii sale, atunci se poate spune cu certitudine că dacă ar fi primit această sumă de la guvern, ar fi renunţat la ideea de a-şi pune capăt zilelor? I-ar fi amânat decizia? Sau dorul negrăit de iubita sa soţie l-ar fi adus până la urmă în aceeaşi ipostază, să îşi pună ştreangul de gât? Întrebări fără răspuns. Secretul l-a luat fostul preot cu el în mormânt.
