„Se pecetluiește acest mormânt până la cea de-a doua venirea a Mântuitorului Iisus Hristos…” Cuvinte grele ca de plumb. Precum clipele trăite de greu încercata familie a preotului prof. univ. dr. Valeriu Dumitru, unul dintre cele mai apreciate cadre universitare din Pitești, expert în pedagogie. Părintele slujitor la biserica Sf. Spiridon din cartierul piteștean Prundu avea multiple specializări în domeniul Științelor Educației, în care a excelat printr-un masterat și-un titlu de doctor.

Sfera preocupărilor sale era mult mai vastă și întreaga viață si-a dedicat-o altarului, catedrei, semenilor și cărții. Vestea care a circulat în urmă cu câteva zile, despre dispariția părintelui Valeriu Dumitru a fost devastatoare pentru mulți dintre fii și fiicele duhovnicești. Fernando Diaconu este unul dintre ei. Tânărul piteștean a devenit faimos în toată țara datorita talentului său, fiind un grafician de excepție, absolvent al Facultății de Arte din Capitală. L-a cunoscut pe părintele Valeriu în urmă cu zece ani și de atunci între cei doi s-a consolidat o relație deosebită ca între un maestru și ucenic. Acum, emotionat când evocă amintirea mentorului său spiritual, artistul îl portetizează în cuvinte, precum, în decursul timpului l-a imortalizat pe pânză sau carton cu penelul: „Era blând și era bunătatea întruchipată. Se implica în toate cazurile sociale de care afla, ajuta în stânga și în dreapta, și nu cu sume mici.

Obișnuia sa spună de fiecare dată când făcea o fată bună, o milostenie, că în felul acesta își plătește vămile!” Mare era numărul celor care stăteau la rând pentru a se spovedi în fața părintelui Valeriu, ca-n fața Tronului de Judecată a lui Hristos și ci toții plecau mângâiați sufletește prin cuvintele și învățăturile profunde pe care le rostea duhovnicul. I se dusese vestea în toată eparhia Argeșului și Muscelului, fiind căutat, ascultat, urmat în sfatul bun și înțelept. După ce o mare parte a existenței sale a slujit în altarul bisericii Sf. Spiridon din Pitești, în urmă cu doi ani a trăit și trista zi a pensionării. Însă amarul ei i-a fost îndulcit de credincioșii care au continuat să îl caute la telefon. Pentru ei, aproape în fiecare duminică și zi de mare sărbătoare venea în locașul din cartierul Prundu și participa la serviciul divin. În Săptămâna Deniilor anului 2019, părintele Valeriu a cântat cu glasu-i suav imnul de slavă Celui ce avea să se răstignească pe Cruce între cei doi tâlhari: „Pomenește-ne, Iisuse Hristoase în Împărăția Ta!” rostea duhovnicul. Tânărul Fernando Diaconu, fascinat de felul în care rostea rugăciune părintele lui drag, a înregistrat video câteva fragmente din slujba respectivă, unul dintre acestea oferindu-l iată, spre pioasă aducere aminte celor care l-au cunoscut și prețuit. Graficianul nu intuia că sunt ultimele imagini cu duhovnicul său.

Doar 68 de ani avea să-i îngăduie Regele Universului să se bucure de „frumusețea lumii văzute”, după cunoscuta sintagmă a IPS Calinic Argeșeanul care-l aprecia pe părintele Valeriu pentru smerenia, milostenia și ostenelile sale. La sfârșitul lunii octombrie părintele Valeriu Dumitru deși era cardiac și urma un tratament în acest sens, dar nu suferea de vreo afecțiune gravă, a început să se simtă rău. Familia l-a dus de urgență la spital sperând că este vorba de ceva trecător. Însă avea să fie sfârșitul pe care nimeni nu l-ar fi prevăzut. Se pare că, din cauza situației din spital, cauzată de numărul mare de pacienți bolnavi de Covid, preotul a fost dus cu întârziere în secția ATI. Pe tărâmul speculațiilor se poate crede că s-a pierdut un timp care pentru Valeriu Dumitru a fost fatal. Dar dincolo de analizele de ordin rațional, conform credinței creștine, atât i-a fost îngăduit omului să trăiască iar Cel care i-a dăruit viata, tot Acela i-a cerut sufletul, fărâma de dumnezeire pe care Demiurgul a pus-o în fiecare dintre noi. Parintele Valeriu s-a întors în pământul natal, la Rădești.

Sub cerul plumburiu al toamnei, în urmă cu câteva zile, s-a încheiat călătoria pământească a celui care a călăuzit sute de enoriași pe drumul mântuirii. Unii dintre ei au asistat cu sufletele sfâșiate la înhumarea sicriului. Acolo aveau să audă troparul specific înmormântării preoților: „Fără de veste a venit asupra mea moartea și m-a despărțit astăzi de ai mei, ci Hristoase, Cel ce m-ai mutat, în locuri răcoroase odihnește-mă!” Deși a adormit întru Domnul cu nădejdea învierii celei de obște, slujitorul lui Dumnezeu va rămâne în inimile credincioșilor care l-au avut drept duhovnic. Iar el, zâmbindu-le parcă din portretele lui Fernando Diaconu, îi încredințează de milostivirea lui Dumnezeu care-l va fi așezat între drepții Săi. În semn de prețuire pentru vrednicul slujitor al Domnului, IPS Calinic Argeșeanul, a transmis un mesaj impresionant care a fost citit de un reprezentant al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului în cadrul slujbei de înmormântare oficiată de 12 preoți. Arhiereul, ca de altfel toți care l-au cunoscut îndeaproape pe regretatul duhovnic nădăjduiește ca sufletul său să fi fost așezat de îngeri în lumina strălucirii lui Dumnezeu, în Împărăția Sa.

Ritualul la care au participat peste două sute de persane a fost specific preoților și călugărilor, o Sfântă Evanghelie a fost așezată pe pieptul celui adormit care avea și chipul acoperit conform tradiției strămoșești practicate încă și astăzi în așezămintele monahale. Pierderea este imensă atât pentru eparhia noastră cât și pentru Universitatea din Pitești iar foștii colegi de catedră, preoții cu care a slujit de-a lungul vieții, foștii studenți dar și credincioșii prezenți la înmormântare nu îl vor uita, asa cum au scris pe coroanele de flori. Iar lacrimile care șiroiau pe obrazul trist al multora se vor fi transformat în rugăciuni pentru blândul duhovnic, ca o palidă consolare a familiei îndurerate.

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio