Advertisement
Preşedintele Klaus Iohannis a avut ieri o scurtă declaraţie de presă în care a anunţat că nu acceptă propunerea PSD-ALDE ca Sevil Shhaideh să fie desemnată premier al României. “Am cântărit cu grijă argumentele pro şi contra şi am decis să nu accept această propunere. În consecinţă, solicit coaliţiei PSD-ALDE să facă altă propunere. Vă mulţumesc”, a declarat Iohannis. Decizia lui Iohannis poate declanşa o criză politică. “Pe undeva, mă aşteptam ca Iohannis să o refuze pe Sevil Shhaideh. Dacă ar fi după mine, aş declanşa procedurile de suspendare a lui Iohannis. Avem acum două variante: ori propunem un alt premier, ori declanşăm procedurile de suspendare”, ne-a declarat deputatul Cătălin Rădulescu, vicepreşedinte al PSD Argeş.
Claudiu DIŢA
Advertisement
Un Comentariu
Puiu
Marii perdanţi ai anului 2016, sunt tot alegătorii. Au trecut 16 zile de la alegeri şi nu avem premier. De ce? Pentru că. Dacă vreţi amănunte, citiţi senzaţionalul editorial de astăzi! Cine a stricat sărbătorile românilor şi i-a ţinut pe jar, cu desemnarea premierului după Crăciun? Aceeaşi persoană a ieşit şi astăzi şi a mai turnat ceva benzină pe jarul nestins. Nu pentru că nu a acceptat propunerea, ci pentru modul în care a făcut-o. După cum vedeţi nu-l numesc, pentru că nu l-am ales şi nici nu mai suport umilinţa din partea unuia care vrea ca totul să fie al lui. Cum poţi să ieşi în faţa alegătorilor şi să nu justifici de ce nu accepţi propunerea, asemeni unui copil care ar zice: D-aia! Este cert că nu doreşte alianţa PSD-ALDE şi asta a spus-o aseară şi al doilea om în stat. Este pentru a doua oară când votul a milioane de români nu contează. În campanie am spus că poporul îi dă puterea PSD-ului, dar acesta nu ştie să o gestioneze. Mai bine nu ziceam, puşchea pe limbă! Sunt foarte curios, dacă declanşează procedura de suspendare, cu orice risc. Nu pot să înţeleg cum un singur om îşi bate joc de milioane de români. Eram sigur că după fostul ,care cred că are o contribuţie majoră în influienţarea actualului, vine unul mai rău. Dar poate ne mai dă Dumnezeu răbdare, să vedem cum se termină. Şi uite aşa îmi creşte convingerea că timpul curge degeaba, iar speranţa nu mai vrea să trăiască şi să moară ultima.