Ioana Vişinescu are 22 de ani, a urmat cursurile Liceului de Artă „Dinu Lipatti” din Piteşti şi este pasionată de muzică, de pictură şi de poezie. Spune că e sinceră, sensibilă şi ambiţioasă. A participat la „Vocea României”, acolo unde a impresionat o ţară întreagă, unul dintre membrii juriului fiind piteşteanul Smiley. Ioana este solistă a trupei „The Groovy Bastards”, alături de care are gânduri mari. Ni le-a spus şi nouă…
Un scop în viaţă
– Ioana, cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzică?
– Pasiunea pentru muzică am descoperit-o de mică. Aparent, cântam în timp ce mă jucam, iar apoi a venit perioada şcolii, unde la fiecare serbare aveam de cântat câte ceva. Doamna învăţătoare a fost cea care şi-a dat seama că am talent muzical.
– Ce reprezintă muzica pentru tine?
– O prelungire a sufletului meu, un scop în viaţă, pentru care sunt dispusă să muncesc oricând, cât se poate de mult.
Copleşitor
– Cum a fost la „Vocea României”?
– La concursul „Vocea României” am ajuns din întâmplare. Nu am plănuit niciodată să particip la un format de genul acesta. Am fost convinsă de o persoană dragă mie şi am hotărât, până la urmă, să încerc şi o experienţă ca aceasta. Piesa cântată de mine în audiţii a fost o parte dintr-o listă cu piese care îmi plac şi care au un mesaj special. Mereu mi-au plăcut piesele care au un text bun, care exprimă ceva special. A fost aleasă de către producătorii emisiunii pentru „blind”. M-am pregătit temeinic pentru audiţie. Momentul în care am urcat pe scenă a fost copleşitor. Am experienţa scenei, dar nu a fost acelaşi „feelin” pe care l-am avut la un concert. Am trăit un moment de panică, apoi m-am încurajat spunându-mi că pentru asta trăiesc şi că trebuie să fiu eu, să dau tot ce pot.
Experienţa din echipa Smiley
„Conexiune între piteşteni”, Smiley a fost impresionat de vocea şi stilul Ioanei, dorindu-şi ca ea să facă parte din echipa lui.
– M-am bucurat foarte mult că toţi juraţii s-au întors, însă eu pornisem cu ideea că mi-aş dori să fiu în echipa Smiley.
– Cum te-a schimbat experienţa acestei emisiuni?
– M-a ajutat să învăţ să mă descurc în situaţii limită, într-un timp scurt, şi, de asemenea, m-a introdus în lumea televiziunii, care este total diferită de ceea ce am experimentat eu până acum. A fost fain.
– De unde îţi vine inspiraţia?
– De peste tot. Nu provine doar din muzică. O extrag din orice fel de artă. Admir foarte mult muzicienii creativi şi speciali. Nu îmi place „turma”. Fug tot timpul de acest concept. Îmi plac foarte mult artiştii de jazz, fusion, funk, soul şi, din rock, metall. Sunt prea mulţi ca să îi enumăr pe toţi. Voi menţiona trompetistul şi solistul de jazz Chet Baker, pianistul de jazz Bill Evans şi doamna jazz-ului vocal Ella Fitzgerald.
– Care este realizarea care şi-a pus cel mai mult amprenta în viaţa ta?
– Am avut multe realizări, cred eu. Toate şi-au pus amprenta asupra mea, dar cred că momentul cel mai special a fost când am luat nota 10 la admiterea de la Conservator, la practică, şi anume la proba unde am cântat câteva piese de jazz. M-am pregătit singură şi, de aceea, mă simt mândră că am reuşit acest lucru.
Vis de schimbare
Ioana ne-a vorbit şi despre momentele de cumpănă, despre cât de greu este să ajungi sus, să te menţii pe piaţa muzicală din România. Visul ei este schimbarea.
– Toţi artiştii îşi pierd speranţa. Asta ne ajută să existăm. M-au ajutat mult familia şi iubitul meu, care este şi el muzician. Mi-am mai tras şi eu câte un şut ca să-mi revin. Bine, cred că asta se aplică în viaţă oricărui om. Ne pierdem în gânduri şi în mulţime. Mi-aş dori mult să schimb mentalitatea muzicală a oamenilor şi, implicit, un pic din industria muzicală românească. Să fie pe radio mai multă muzică bună, cu mesaj.
– Dacă ai putea, mâine, să lansezi o melodie, cum ar fi, cu cine?
– Nu ştiu exact despre ce ar fi melodia, inspiraţia vine pe moment. Probabil, aş lansa această melodie cu trupa mea, „Groovy Bastards”. Dar, cine ştie, oricine e binevenit. Îmi place să colaborez cu alţi muzicieni, să împărtăşim idei.
– Cum vezi calea spre succes?
– Muncă, muncă, muncă şi iar muncă. Pentru mine, talentul e relativ. Poţi să ai talent cu carul, dar dacă nu munceşti, e degeaba.
– Ce planuri ai?
– Deocamdată lucrez cu trupa mea. Avem nişte idei mişto. De asemenea, vreau să termin facultatea, să dau admiterea la Master. Să învăţ multe lucruri noi.
Olga ANDRONACHI
