Din când în când, se deschide Cutia Pandorei şi bocitoarele deplâng soarta învăţământului. Există suficiente argumente pentru a-l blama, dar în corul care exersează dezastrul este şi puţină exagerare. De data aceasta, un test internaţional – PISA (Program pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor), finanţat de OECD, te pune pe gânduri. Adică, în România, 44% dintre elevi sunt analfabeţi funcţionali. Sintagma vrea să se refere la cele trei sectoare evaluate – citire, matematică, ştiinţă – la faptul că elevii români acumulează noţiuni cu care n-au ce face. Nu le pot lega, nu le pot interpreta, nu le pot valoriza. Îmi închipui – simplificând total faptele – o gospodină care are în faţă toate ingredientele să pregătească mâncarea, dar nu ştie ce să facă cu ele…
Educaţia este, aşa cum ştiu cel mai bine cei din domeniu, a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună.
Ei bine, analfabetul funcţional se opreşte la a şti (copiii spun că este vorba de tocilăreală), nefiind în stare să facă, adică să topească toate cunoştinţele în ceva folositor pentru el şi pentru cei din jur.
Latinii aveau o vorbă care se potriveşte aici. Ziceau: „Non scholae, sed vitae discimus” (Învăţăm nu pentru şcoală, ci pentru viaţă). De zeci de ani, mai ales în ultimul timp, se vorbeşte despre adaptarea învăţământului românesc la cerinţele vieţii, la cerinţele societăţii. S-a reuşit? Nu prea!
În toată această dură evaluare care se face se omite, totuşi, un fapt fundamental: România trăieşte – să nu ne ascundem după degete! – o regresie culturală. Politicul o deşertifică continuu, înlocuind meritocraţia cu clientelismul.
Recentul Târg de carte „Gaudeamus”, de la Bucureşti, sublinia câteva lucruri: se cumpără puţină carte în comparaţie cu alte ţări europene şi – mai grav – se citeşte şi mai puţin! Acesta este contextul. Cât priveşte domeniul propriu-zis, acesta este pur şi simplu asediat de politic, de părinţi şi elevi, de factorii administrativi. Se vorbeşte, doctoral, de necesitatea reformării, dar nu sunt identificate reperele (sau nu se ţine cont de ele!). La ministerul de specialitate s-au perindat cei mai mulţi miniştri; fiecare a făcut ce reformă a crezut el! Fără coerenţă, fără a cunoaşte foarte exact baza – şcoala de diferite grade, elevul, contextul învăţării în condiţiile noilor tehnologii.
Ce conţinut se predă? Cum se predă? Câţi profesori se „reformează”, sunt atenţi la pregătirea continuă? Ce metode se folosesc? Care este raportul dintre teorie şi practică? Dintre cantitate şi calitate? Ce programă se dezvoltă? Cât este utilul şi cât inutilul? Apropo, uitaţi-vă la ghiozdan (cântăriţi-l!) şi pe temele date acasă. Volum şi accentul pe repetitiv.
Cât priveşte manualele, aici parcă n-ar fi locul unde se manifestă ştiinţa, ci piaţa! S-a ajuns – nu o spunem noi! – la o adevărată mafie a manualelor. Ajungem la ceea ce am subliniat mereu când m-am referit la reformă: eliberaţi presiunea de pe umerii profesorului, preţuiţi-l, că el este nucleul şi reuşita reformei, angajaţi-l şi pe el în procesul modernizării, eliberaţi învăţământul de povara memorizării de dragul memorizării! Nu în ultimul rând, trebuie ca inovaţia, creativitatea, învăţarea prin descoperire şi nu prin reproducerea mot-a-mot a comentariilor la limba română şi a celor „predate” în clasă (aici este orgoliul neproductiv al profesorilor) să precumpănească.
Învăţământul românesc a primit o nouă lovitură: numărul analfabeţilor funcţionali trebuie să îngrijoreze şcoala, în întregul ei, părinţii, cei care coordonează acest sector. Mulţi, foarte mulţi!
8 Comentarii
Anonim
„Învățământul- din nou la pisat”?! …E clar ! Cauza (principală) nu poate fi alta decât …o prostatită cronicizată ! …Dar cu „Proxel”, ați încercat !…?
Mefisto
Din când în când, se deschide Cutia Pandorei şi bocitoarele deplâng soarta învăţământului. Există suficiente argumente pentru a-l blama, dar în corul care exersează dezastrul este şi MULTA exagerare.
Capitalismul si-a dovedit esecul si nu poate inspira in niciun fel cursul firesc al Socialismului .De data aceasta, un test internaţional – PISA (Program pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor), finanţat de OECD, te pune pe gânduri. Adică, în România, 44% dintre elevi sunt analfabeţi funcţionali.
Este cea mai falsa si mai perversa formula de a lovi in intersele Tezelor Congresului al XVI-lea care au oferit Poporului Roman valorile pe care trebuie sa le urmeze. Strans uniti in jurul Partidului si al Conducatorului nostru iubit, Tov. Nicolae Ceausescu, dezavuez fara echivoc aceasta marsavie intreptata impotriva tinerei generatii..
Sintagma vrea să se refere la cele trei sectoare evaluate – citire, matematică, ştiinţă – la faptul că elevii români acumulează noţiuni cu care n-au ce face. Nu le pot lega, nu le pot interpreta, nu le pot valoriza. Îmi închipui – simplificând total faptele – o gospodină care are în faţă toate ingredientele să pregătească mâncarea, dar nu ştie ce să facă cu ele…
In bucataria invatamantului romanesc de prestigiu s-au realizat marete opere si multi dintre tinerii nostri au crescut frumos in cariera. Cornel Ionica, fost frezor la negru de fum a urmat imediat dupa absolvirea scolii profesionale , liceul pentru ca mai apoi sa scrie istorie ca student in administratie . A cumpanit mult pana sa aleaga intre aceasta specializare si fizica nucleara insa tov. Miutescu a ramas un genial urmas al invatamantului slatinean, fiind astazi un ilustru conducator de doctorat in portelanuri cu un master dublat de doua A-WC-uri in studiul caolinului liberal.
Educaţia este, aşa cum ştiu cel mai bine cei din domeniu, a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună.
Asta inseamna ca nimic din Opera Marelui Conducator nu poate trece cu vederea inainte de a parcurge sinergia faptelor. Nici Costica Nicolescu nu s-a lasat mai prejos. Urmas al taranilor musceleni a demonstrat fara echivoc ca automobilul ARO poate fi pus pe butuci. In laboratoarele tranzitiei acest fiu desavarsit al invatamantului argesean a demontrat ca aceiasi butuci pot trage pe linie moarta orice investitie capitalista chiar daca ea a fost creata in socialism.
Ei bine, analfabetul funcţional se opreşte la a şti (copiii spun că este vorba de tocilăreală), nefiind în stare să facă, adică să topească toate cunoştinţele în ceva folositor pentru el şi pentru cei din jur.
Stimati tovarasi. Eu nu cred ca absolut toti cei care astazi conduc consignatii, scari de bloc, sau care au ramas sa serveasca patria la Militia Locala, sunt cu desarvarsire analfabeti. Refuz sa cred ca acel tanar care stie sa puna degetul in dreptul numelui sau chiar baga mana in wc. nu stie in ce se baga. Stiu ca se mai intampla insa nu la noi in acest judet. Ar fi o infamie sa spunem ca aici unde s-a inventat desfiintarea parcurilor industriale noi ne-am fi oprit. Dimpotriva. Am taiat si pe cele cu arbori.
Latinii aveau o vorbă care se potriveşte aici. Ziceau: „Non scholae, sed vitae discimus” (Învăţăm nu pentru şcoală, ci pentru viaţă). De zeci de ani, mai ales în ultimul timp, se vorbeşte despre adaptarea învăţământului românesc la cerinţele vieţii, la cerinţele societăţii. S-a reuşit? Nu prea!
Stimati dovarasi, dragi argeseni. O alta vorba Latina spunea cam asa: ,, „A bovi maiori discat arare minor” Adica de la boul batran are sa-l invete pe cel tanar cum sa are !
În toată această dură evaluare care se face se omite, totuşi, un fapt fundamental: România trăieşte – să nu ne ascundem după degete! – o regresie culturală. Politicul o deşertifică continuu, înlocuind meritocraţia cu clientelismul.
Si totusi…Care politic? Acel politic de cadre care urmareste disimularea omului de tip nou in altceva care astazi noua ne scapa. Evident ca acel clientelism pe care Statele Unite, Comunitatea Europeana si mai nou Insulele Feroe pune presiune pe cultura noastra pura cladita inca din cele mai vechi timpuri. Avea dreptate tov. Riciu- Atasatul cultural al Ambasadei Rusiei in Gavana atunci cand spunea ca sacrificiul celor mai destoinici dintre noi se va vedea peste ani. Si ma refer aici la tov. Savu care alaturi de mine am tinut vie flacara socialismului in acesta redactie.
Recentul Târg de carte „Gaudeamus”, de la Bucureşti, sublinia câteva lucruri: se cumpără puţină carte în comparaţie cu alte ţări europene şi – mai grav – se citeşte şi mai puţin! Acesta este contextul. Cât priveşte domeniul propriu-zis, acesta este pur şi simplu asediat de politic, de părinţi şi elevi, de factorii administrativi. Se vorbeşte, doctoral, de necesitatea reformării, dar nu sunt identificate reperele (sau nu se ţine cont de ele!). La ministerul de specialitate s-au perindat cei mai mulţi miniştri; fiecare a făcut ce reformă a crezut el! Fără coerenţă, fără a cunoaşte foarte exact baza – şcoala de diferite grade, elevul, contextul învăţării în condiţiile noilor tehnologii.
Sa luam ca exemplu capodopera literara a tov. Pendiuc, cu titlul: ,,20 de ani primar…20 de ani impreuna cu pitestenii”. Tiparita din bani publici in editie limitata s-a epuizat rapid mai ales ca dupa atatea limbi date prin dosurile paginilor, multi dintre cititori au luat-o ca o pe o carte de bucate. A fost si motivul pentru care Tov. Pendiuc a sfarsit destul de rau primind un vot de blam absolut nemeritat.
Ce conţinut se predă? Cum se predă? Câţi profesori se „reformează”, sunt atenţi la pregătirea continuă? Ce metode se folosesc? Care este raportul dintre teorie şi practică? Dintre cantitate şi calitate? Ce programă se dezvoltă? Cât este utilul şi cât inutilul? Apropo, uitaţi-vă la ghiozdan (cântăriţi-l!) şi pe temele date acasă. Volum şi accentul pe repetitiv.
Exemplul meu este cel mai reprezentativ. Am fost de nenumarate ori plagiat, am indurat nedreptati si uneori a trebuit sa ma apar. Eu cred in Partid, si in Conducatorul Iubit , pastrez vie aceasta naframa a socialismului si stiu ca viitorul Razboieniului si Gavenii ramane modelul Coremi. Pitestenii trebuie sa se intoarca spre viitor si nu spre trecut. Noi suntem astzi promisiunea unei Alexandrii. ( Ma refer la Teleorman nu la biblioteca). Sa nu ne batem joc de ce am castigat. Acum pleaca un general si vine un gardin. Nu sunt diferente majore. Amandoi se trag din hommo sapiens, amandoi au ceva cromozomi in comun dar ceva ii uneste. Destinul acestui oras care vrea sa isi pastreze menirea. Acea de targ de vite.
Anonim
Bre, le amestici rau nam inteles nimica, esti amprastiat mia placut asta la urma cu targu da vito
Biftec
Tu fiind vitel Angus este de explicat ca-ti place sa te targuiesti…Ca tactu boule:)
Anonim
Nea tartore ai bola vaci nebune
Anonim
Oooo, ce limbaj elevat!
Anonim
Mamă mare, tălică eşti nevorbită .. RĂU …de tot !!! Ce număr porți la…pampers/i …că la noi nu găseşti decât…closet …în fundul curții/spatele casei… (60%) !??
Anonim
…şi „internet”(90%) !!!