Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Pesemne şi despre eparhii se poate spune la fel. Au ierarhii potriviţi. Iar noi, argeşenii şi muscelenii, ne-am învrednicit de mila lui Dumnezeu care ne-a binecuvântat cu un arhiereu deosebit. Părintele Calinic care în urmă cu mai bine de treizeci de ani poposea pe aceste meleaguri, devenind, rând pe rând, vicar, episcop şi apoi arhiepiscop, prin vrerea Domnului şi hotărârea Sinodului.
De-a lungul atâtor decenii în care a păstorit eparhia Argeşului şi Muscelului, monahul care în trecut a slujit la o parohie de lângă Cluj, dar şi la Mănăstirile Sinaia şi Cernica şi-a demonstrat calităţile de bun administrator, apoi „supraveghetor”, cum este tălmăcirea cuvântului episcop, pentru cler şi mireni laolaltă. Nu s-a limitat doar la menirea de arhipăstor al turmei sale, asemeni unei călăuze pe drumul mântuirii. Deseori a schimbat „cârja” arhierească, „toiagul” pastoral cu condeiul. A scris mult. Şi a scris bine.
Măiastru. O spun cunoscătorii într-ale literaturii, o spun teologii. Memorii şi aforisme, studii, portrete iscusit scrise despre personalităţi marcante ale culturii noastre. Puterea sa de sinteză, gândirea profundă s-au manifestat, nici nu se putea altfel, şi-n predicile sale. Orator desăvârşit. Deopotrivă prin cuvintele sale de învăţătură rostite după fiecare Sf. Liturghie, dar şi prin prestanţa impecabilă, ÎPS Calinic se impune şi personalitatea lui atrage ca un magnet cu o extraordinară putere de fascinaţie.
Nu de puţine ori, cuprins de fiorul nostalgiei după perioada copilăriei, ierarhul, în predicile sale, îşi aminteşte de felul în care îi spuneau părinţii: „Costică de zahăr”, pentru că dădea iama în pivniţă în căutarea săculeţului cu zahăr cubic pe care-l punea în smântână, aruncând apoi vina pe vreo biată pisică! Ori „Costică florarul”, pentru că iubea florile ca nimeni altul.
Nemulţumit că în satul său natal, Crăcăoani din judeţul Neamţ, altcineva are o casă mai arătoasă şi nu părinţii săi, arhiereul nostru de astăzi evocă în memoriile sale momentul de revoltă: „Mult aş fi vrut să mă nasc în casa aceea, pentru că era mai mare, mai spaţioasă, cu ferestre largi. Dar am înţeles mai târziu că nu te poţi naşte decât în familia, în casa, în locul şi în timpul în care rânduieşte Dumnezeu. Nu poţi schimba nimic!” Împăcat cu sine, renunţând şi la gândul emigrării în SUA, pe care l-a avut în tinereţe, Părintele Calinic s-a statornicit aici, în „România de la Argeş”, după cunoscuta sintagmă a lui Nicolae Iorga.
Peste puţin timp, pe 6 iunie, arhiereul prinde în mănunchiul vieţii un alt an. Ce vârstă are? „Nu se ştie”, ar spune-o însuşi sărbătoritul. Nu avem niciunul cât scrie în buletin. Ci timpul de când Dumnezeu ne-a gândit, nu cel în care efectiv am apărut pe lume. Să ne alăturăm preoţilor, monahilor şi mirenilor care se roagă pentru sănătatea sa şi să-i urăm, într-un glas: „La mulţi ani, Părinte Calinic, în frumuseţea lumii văzute!”
