Dr. Tiberiu Stanescu
A venit vara, cu ploi deluviene, iar pădurile noastre sunt pline de ciuperci. Şi cui nu-i place o tocăniţă de ciuperci proaspăt culese? Sunt cunoscute aproximativ 3.000 de specii de ciuperci, dintre care cel puţin 50 de varietăţi sunt toxice. Peste 90% dintre intoxicaţiile cu evoluţie fatală sunt provocate de ciupercile din genul Amanita, care dau un procent de mortalitate între 50 şi 80%.
Pentru practica clinică, intoxicaţiile cu ciuperci se împart în două grupuri: cele cu perioadă scurtă de incubaţie (timpul scurs de la ingestia ciupercilor până la apariţia fenomenelor clinice) şi cele cu perioadă lungă de incubaţie.
Intoxicaţiile cu perioadă scurtă de incubaţie sunt provocate de specii de ciuperci Amanita muscaria. Toxina la originea suferinţelor este muscarina, un alcaloid parasimpatomimetic. După câteva minute până la trei ore de la ingestia ciupercilor speciei, bolnavul prezintă greţuri, vărsături, dureri abdominale difuze, urmate de catar oculo-nazal, salivaţie, raluri bronşice umede, mioză (micşorarea pupilei) uneori punctiformă, împăienjenirea vederii, transpiraţii difuze, rărirea ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale, stări psihotice (furie, incoerenţă, halucinaţii), convulsii, comă, uneori deces.
Intoxicaţiile cu perioadă lungă de incubaţie sunt provocate de ciuperci din specia Amanita foloides. Fenomenele clinice debutează după o perioadă de 10-25 ore de la ingestia ciupercilor. Simptomele de debut sunt cele digestive: greţuri, vărsături, dureri abdominale, uneori diaree. Urmează simptomele şi semnele date de hemoliză (distrugerea intravasculară a globulelor roşii) acută, febră (38,5-39 grade Celsius), icter (îngălbenirea sclerelor şi tegumentelor), hemoglobinurie (urini roşii-maronii la emisie), scăderea până la blocarea diurezei (emisia de urină), starea de şoc. Se adaugă semnele de insuficienţă hepatică acută dată de citoliza hepatică (creşteri mari ale transaminazelor, de ordinul sutelor până la 1000 de unităţi şi peste), stadiul de comă hepatică terminală, tulburări neuropsihice (delir, agitaţie, convulsii, hipertonie tetaniformă). Evoluţia, în funcţie de gradul insuficienţei hepatico-renale, este dramatică.
Îmi amintesc cu mare tristeţe de cazul unui tânăr inginer de la Uzina de autoturisme Colibaşi, în anii 1995-1996. Adus în garda Spitalului Judeţean Piteşti cu icter intens şi oligo-anurie (blocarea emisiei de urină), conştient, după consumul de ciuperci în urmă cu 12 ore. Primele investigaţii au evidenţiat intensă citoliză hepatică (1500 u.i./ml aveau transaminazele) şi azotenie acută (uree serică = 250 mg% şi creatinina serică = 8 mg%). După două ore de tratament de susţinere în secţia ATI a spitalului, a fost transferat la Clinica de Hepatologie – Fundeni, unde a decedat după opt ore. Atunci nu se practica la noi dializa hepatică (introdusă în urmă cu 10-12 ani), singura terapie care poate da o speranţă de supravieţuire, în funcţie de ficatul sănătos restant. Nu există antidotul pentru toxinele din ciupercile necomestibile.
Prezentarea acestei severe urgenţe medicale, cu urmări grave şi supravieţuire de maximum 8-10% din intoxicaţiile cu specia Amanita muscaria, vine să atragă atenţia asupra consumului de ciuperci cumpărate la marginea drumurilor naţionale sau de la culegători de ciuperci de la marginile pieţelor. Consumaţi numai ciuperci comercializate în unităţile alimentare autorizate. Ele sunt surse de proteine cu dovedite calităţi imunostimulatoare.
P.S. La începutul secolului XX, regina Victoria a Marii Britanii, bunica reginei Maria, a caracterizat România ca fiind o ţară „foarte instabilă şi având o populaţie destul de coruptă”. Credeţi că acum suntem altfel? Probabil mai rău.
