Mandatul de ministru al Sănătăţii în noul guvern instalat recent la Palatul Victoria a fost preluat de o doamnă, care la prima vedere face o bună impresie. Numai că o veche vorbă românească spune că şi iadul este pavat cu intenţii bune. Pe care le-au avut cu siguranţă şi cei 30 de miniştri care au condus Ministerul Sănătăţii în anii scurşi de la Revoluţie. Majoritatea au eşuat, astfel că în Euro Health Consumer Index 2017, documentul care analizează performanţele sistemelor de sănătate din ţările europene, nimeni nu stă mai prost decât noi.
În „Viaţa Medicală” din 2 februarie 2018, editorialul din pagina 1 este semnat de dr Nicolae-Iordache Iordache, colaborator permanent al prestigiosului săptămânal profesional al personalului medical din România. Poartă titlul „Ce-ar fi să nu mai fim ultimii?”
Referindu-se la documentul european din 2017, autorul spune: „Nu stăm bine la niciun capitol. Stăm foarte prost la cele mai multe şi extrem de prost pe ansamblu. În ideea că, de fapt, nimeni nu stă mai prost decât noi… Unii dintre indicatori nu au de-a face cu valoarea resurselor din sistem… Doar cu organizarea lor. Şi cultura noastră de codaşi. Şi poate cu sifonarea banilor după diferite interese”.
Ce ar trebui să facem ca să nu mai fim ultimii? Iată câteva dintre sugestiile autorului pentru „Un program simplu şi mai presus de interesele mărunte ale balcaniadei în care cu toţii ne topim zilele către un final prematur şi în chinuri: Nu am avea peste 60% din infecţiile spitaliceşti rezistente la antibiotice. Pacienţii ar avea acces mai uşor la tratamentul cancerului. Şi ar trăi mai mulţi astfel de pacienţi. Am avea de aşteptat mai puţin pentru tomografii sau IRM. Mortalitatea infantilă ar fi mai mică (2-3 în loc de 8 la mia de naşteri). Ar fi mai puţine avorturi (200 în loc de 400 la mia de naşteri). S-ar opera de 2-3 ori mai mulţi pacienţi de cataractă, asta arătând că ne pasă şi de cei care nu sunt chiar pe moarte. Am putea face mai multe transplanturi de rinichi, fiind mai ieftin decât ani de dializă. Am avea mai multe case de îngrijiri pentru vârstnici. Am alege ca tot mai puţini copii să se nască prin cezariană, procedură costisitoare şi cu risc pentru refacerea mamei. Am vaccina mai mult. Ar fi mai puţini hipertensivi. Am avea mai puţini morţi în accidente de circulaţie. Am consuma mai puţine antibiotice. Nu am mai lua antibiotice pentru viroze şi răceli”.
