Când scriu „valoare”, mă gândesc în primul rând la produsele muncii noastre, dar şi la oameni. La tineri şi vârstnici. La acei oameni care îşi fac treaba zi de zi faţă de propria familie şi faţă de ţară. Asemenea oameni trăiesc în societate ca stări sufleteşti, transformaţi şi asumaţi de însăşi fiinţa acestei societăţi. Iar ziarul „Argeşul” are darul hipnotic de a atrage astfel de oameni din lumea educaţiei şi a sănătăţii, a culturii şi a sportului, a afacerilor şi a politicii. Şi acest lucru se poate vedea atunci când „Argeşul” îşi premiază valorile. 

Mai mult, există oameni care, fără să fie importanţi pentru partea superioară a societăţii, sunt importanţi pentru fiecare dintre noi. Ei sunt cei mulţi şi neştiuţi care fac bine şi ţin ţara pe umeri. Aceştia sunt părinţii şi bunicii, prietenii şi vecinii, ştiuţii şi neştiuţii noştri. Fiecare avem în apropierea noastră oameni de toată isprava, iar pentru a-i descoperi este suficient să privim în jur şi vom vedea că avem alături de noi mai întotdeauna pe cineva, un părinte, un frate, un prieten, o iubită la care apelăm atunci când ne este greu, ei întinzându-ne o mână de ajutor. A scrie despre ei înseamnă a scrie despre noi. A scrie despre aceşti oameni este şi o datorie. 

Pe de altă parte, lumea valorilor noastre este formată şi de echipa ziarului „Argeşul”. Oameni care dezbat şi scriu zilnic despre problemele sociale şi economice, despre fapte diverse mai mult sau mai puţin fericite. Iar dacă ziariştii mai în vârstă ar avea tot dreptul să nu priceapă nimic din sufletul zbuciumat al generaţiei tinere aflate în căutarea expresiei de viaţă care s-o reprezinte, ei ne uimesc prin rigoarea judecăţilor făcute. Mai ales că astăzi ne-am obişnuit să vedem la tot pasul anateme puse pe umerii lor. Or, mai vârstnicii ziarişti îi înţeleg pe cei mai tineri nu părinteşte, ci frăţeşte. Ei ştiu să se facă sufleteşte de-o seamă cu tinerii. Succinte şi ascuţite, caustice şi totuşi entuziaste, observaţiile lor critice au un spirit sprinten şi mlădios, spirit ce evită şerpuirile capricioase ale scrisului de azi. Tinereţea aceasta de spirit ziariştii noştri o cuprind în sfera obiectivităţii. Şi astfel, competenţa profesorului de literatură de altădată trece în presă, făcând ca gândul viu să-şi prindă rapid ritmul expresiv. Drept care, ziarul „Argeşul” este în primul rând un câmp de experienţă, iar paginile lui sunt luminişuri în care scot capul timid sau îndrăzneţ aspiranţii la condeiul profesional. Sigur că mai sunt şi rateuri, dar acestea reprezintă doar excepţii. Se instituie astfel o realitate ce dă ziarului nostru posibilitatea unei selecţii de valori ce durează de 29 de ani, serie nouă. De aproape trei decenii, aşadar, ziarul „Argeşul” a căutat ca marfa să coincidă totdeauna cu eticheta.  

Iar dacă aceştia sunt ziariştii de la „Argeşul”, cei care-l citesc sunt la rândul lor oameni de valoare. Drept care, cotidianul nostru caută zilnic să identifice cât mai mulţi astfel de oameni. Spun zilnic pentru că un ziar nu există decât în prezent, cuprins între ediţia de ieri şi cea de mâine. Dar cititorul are ocazia de a întâlni destul de des în coloanele lui, sub diverse articole de actualitate, numele celor care formează lumea valorilor, o lume făcută să se împotrivească ritmului ştirilor şi al scurgerii timpului. 

În afară de aceasta, „Argeşul” îi oferă cititorului tot ce se întâmplă mai important în acest judeţ, cuprinzând în paginile sale şi spiritul depărtatelor colţuri argeşene, care respiră ca undele fluide prin spărtura de copcă a stratului de gheaţă (am editat o monografie a satelor argeşene). Acest caracter local se ridică în năzuinţa de a se uni valoric cu largul circuit al ştirilor naţionale. Drept care, ziarul „Argeşul” este o fortăreaţă avansată a surselor de informaţii, iar prin suplimentul literar „Săgetătorul” este o fortăreaţă a culturii locale şi naţionale. Indiferent de subiectele abordate de către acest supliment cultural, citindu-le, ne simţim într-o largă şi binefăcătoare solidaritate.

Prin urmare, „Premiile de Excelenţă” ale cotidianului nostru reprezintă cea mai importantă platformă din mass-media argeşene de promovare a valorilor reale, indiferent de domeniul de activitate. Iar în viaţa judeţului Argeş asemenea valori sunt nenumărate; important este de a le identifica şi de a le promova. Aceasta este propaganda noastră. Iată de ce presa nu este numai o carieră, în sensul de profesie, ci o adevărată vocaţie. În aceste condiţii, ziarul „Argeşul” nu poate fi socotit o antrepriză de exploatare comercială, aşa cum, din păcate, este la modă în presa de astăzi. Nici caracterul senzaţional al unor ştiri, nici efemerul altora nu poate anula starea de spirit profund pozitivă creată de momentul decernării „Premiilor de excelenţă” care va avea loc azi. Un moment denumit întâlnirea valorilor. Acesta este sentimentul pe care-l resimţim cu toţii în aceste clipe.  

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio