Îngrijorare maximă la Ștefănești. Frigul chinuie sute de oameni.
În ciuda zilelor senine, încă, sezonul rece se pare că și-a intrat în drepturi, temperaturile nocturne scăzând considerabil. Îngrijorarea este maximă pentru locatarii blocurilor vechi și degradate din Ștefănești.
Sărăcie moștenită Orașul Ștefănești reunește atât zonele rezidențiale, cu vile somptuoase care se învârt după soare, cât și imobile vechi, aflate într-o avansată stare de degradare. Generații de locatari care nu și-au permis o locuință decentă și-au dus traiul în blocurile vechi, cu ziduri scorojite, crăpate, mucegăite pe alocuri, cu băi și bucătării comune. Au rămas copiii sau nepoții lor, care au încercat să cârpească, așa cum au putut, moștenirea predecesorilor. În tabloul întunecat al unui astfel de bloc rar poate fi văzută și câte-o cameră mai îngrijită, proaspăt spoită, cu ușă nouă de metal sau fereastră din termopan. Fiecare încearcă să-și îmbunătățească un pic condițiile de trai, după posibilități.
Cu surcelele-n brațe Constanța G. stă la ultimul etaj al blocului 16. Singurătatea, boala, beteșugurile trupului ei firav au împovărat-o. Din pensia infimă a reușit să își cumpere câteva pături groase. Așa a supraviețuit toate iernile. Iar anotimpul alb e cumplit pentru cei asemenea ei din acest bloc și din cele învecinate. Cetățenii se încălzesc cum pot. Blocul nu este branșat nici la rețeaua de gaze. Sunt oameni care stau în frig și pe întuneric. S-au decuplat de la rețeaua electrică pentru că nu își puteau permite să plătească facturile. În ciuda faptului că unii locatari, dintre cei tineri, au încercat să își mai modernizeze un pic cămăruțele, până iarna trecută s-au încălzit și au preparat mâncare asemenea tuturor vecinilor, folosind dispozitive electrice. Asta, în cazul fericit în care își pot plăti curentul consumat. Alții au folosit lemne. Le tăiau în fața blocului, le făceau surcele în dreptul scării pe care locuiau și urcau cu brațele pline până în cameră. Ce viață!
Sunt căliți Se-nțelege, cei mai afectate sunt familiile cu copii mici. Prichindeii au nevoie de hrană caldă, de căldură, de un mediu casnic prielnic. Dar nu au avut norocul altora. Îndură și ei, asemenea părinților, frigul și lipsurile. Pentru ei, o baie este un lux. Au văzut doar în poze. Mamele își spală pruncii în copaie, cu apă încălzită, dacă au, pe plita electrică. Și totuși rezistă. Și totuși trăiesc. Confirmă și administratorul Toma Corețchi. Omul știe suferințele locatarilor, îi înțelege, dar nu îi poate ajuta. Nimeni nu poate. Frigul i-a chinuit în fiecare iarnă dar, lucru totuși de remarcat, nimeni, de-a lungul anilor în care a administrat blocurile de acest fel, nu a fost găsit în camera sa – Doamne ferește, mort sau degerat. Pe ideea asta se bazează Toma Corețchi și acum, în pragul unei ierni care se anunță mai grea decât altele. Evident, cu prețul crescut al energiei electrice, nu se știe câți locatari din blocul 16 și cele asemănătoare își vor mai permite să utilizeze un calorifer electric, o plită electrică, poate nici măcar un fierbător la care să își prepare un ceai.
Căldură…divină „Sunt oameni greu încercați de viață, amărâți, dar căliți, obișnuiți cu greutățile și cu lipsurile. Cu ajutorul lui Dumnezeu vor rezista și vor ieși din iarna asta, cum au ieșit și din altele”. Este concluzia omului care știe cel mai bine cât de greu se adună până și sumele modice plătite la întreținere. În divinitate își pun nădejdea locatarii bătrâni din blocul 16 și din cel învecinat. De câteva zile, pentru a se mai încăzi, merg la biserica situată la doi pași de casele lor. Asistă la slujbele de dimineață și își dezmorțesc oasele înghețate. Apoi își fac o cruce mare și se întorc în camerele lor reci, tot mai reci, de la o zi la alta…
Situația asta trenează de zeci de ani. Cine, dacă nu primarul, consiliul local, oameni cu suflet să ia inițiativa acordării unui ajutor mai substanțial pentru a le putea acorda acestor oropsiți minimele condiții de trai? Dacă am scris aceste rânduri, am făcut-o și cu acest scop!
