* Bomboana pe colivă, pusă la cimitir
Din ce în ce mai tineri şi mai tupeişti, aşa-zişii cerşetori vin la ţintirim ca la… serviciu. După câteva ore petrecute la Cimitirul „Sf. Gheorghe” Piteşti, cei care se ocupă cu întinsul mânii îşi fac norma de pomeni fără niciun stres provocat de autorităţi. Numai buni de muncă, milogii suflă-n cefele vizitatorilor, nelăsându-i pe piteşteni să-şi plângă morţii în intimitatea mormintelor pângărite de absurdul situaţiei. Nici n-apucă omul să aprindă o lumânare lângă o cruce, că în spinarea lui apare, ca din pământ, o muieruşcă vopsită, rujată şi pensată sau un şmecher tatuat care-i cere, cu insistenţă, bani ori mâncare.
Un teatru ieftin printre morminte
Puţini vizitatori îndrăznesc să-i pună la punct pe cerşetorii închipuiţi care joacă un teatru ieftin lângă cripte şi cavouri. Cine ia atitudine riscă să primească în nas mai mult decât o înjurătură, fiindcă în „Filantropica” reală (celebra producţie cinematografică a lui Nae Caranfil), personajele acţionează în haită şi devin foarte repede agresive (verbal).
Cei plătiţi din banul public să asigure, în perimetrul cimitirului, liniştea, paza, protecţia etc parcă fac parte dintr-un alt film. Fenomenul cerşetoriei ia amploare în cel mai mare ţintirim din Piteşti, oarecum cu binecuvântarea autorităţilor, fiindcă acestea par lipsite de reacţie.
Un fenomen greu de controlat
Administratorul cimitirului, Florin Gheorghe, nu are prea multe de comentat pe marginea subiectului. „Accesul în cimitir este liber pentru oricine. Eu nu am voie să-i legitimez pe oamenii care intră pe poartă. Nu ştiu de unde vin cerşetorii pe care-i întâlniţi în cimitir, nu cunosc nici numărul lor… Fenomenul cerşetoriei este foarte greu de controlat. Singura care poate contracara acest fenomen este poliţia, cu care noi colaborăm”, s-a spălat pe mâini administratorul.
Cariera cerşitului
O adevărată industrie a cerşitului înfloreşte la Piteşti, bomboana pe coliva acestei „profesii” fiind pusă la Cimitirul „Sf. Gheorghe”, mai ales duminicile şi de sărbători. Când simte mirosul câştigului, gloata flămândă este de nestăpânit. Spre disperarea şi profunda nemulţumire a vizitatorilor, bandele de sărmani (veritabili sau contrafăcuţi) au pus stăpânire pe tărâmul morţilor. La fiece sărbătoare importantă, milogii semnează condica de prezenţă pe aleile dintre morminte, stresându-i pe vizitatori. Luându-şi slujba în serios, cerşetorii scrutează orizontul împuns de cruci şi se năpustesc asupra vizitatorilor la vederea colacilor şi a colivelor.
Cu obrăznicie, copii şi tineri stăruie pe lângă pensionari să le împartă din puţinul lor. Cerşetoria înfloreşte nu doar la cimitir, ci şi la poarta bisericilor, prin pieţe, în parcări sau în uşa magazinelor. Mulţi dintre ei sunt adulţi în toată firea, care aleg calea cea mai simplă de a face un ban grămadă, fără a mişca un pai.
Sub nasul poliţiştilor
Cum a fost de Crăciun la Cimitirul „Sf. Gheorghe” din Piteşti? Păi, vreo doi poliţişti locali au rămas înţepeniţi la intrarea principală, păzind… maşina… ni-no, ni-no. Sub nasul oamenilor în uniformă, milogii au prestat la greu fără teamă, fără jenă, fără a da semne de oboseală.
Înşiraţi ca mărgelele, de la cel cu ţâţa-n gură, pân-la cel cu barba sură, cerşetorii i-au agăţat pe vizitatori, tânguindu-se de mama focului. Calicii iute de picior au ţinut-o întins până la morminte. „Dă şi mie un ban să iau o pâine!”, au rostit cel mai abitir gurile-nsetate de tărie şi ţigări.
Niciun organ de ordine nu i-a filat pe indivizii (dubioşi!) care au mimat sărăcia în dreptul crucilor. Rudele şi prietenii celor dispăruţi şi-au topit indignarea în ceara lumânărilor. Sau i-au miluit cu ceva pe vagabonzi, ca să scape pe pacoste.
Mirela NEAGOE
