Intru, ca tot omul, într-o farmacie să cumpăr medicamentul prescris. Când văd că doamna în alb este mai răcită decât mine, parcă îmi vine să mă întorc. Precum în întâmplarea cu tânărul care căuta un medicament pentru chelie, dar, văzându-l pe farmacist la fel de chel, a făcut stânga-mprejur.
În sfârşit, iau doctoria şi, ajuns acasă, citesc prospectul, aşa cum este cerinţa formulată pe ambalaj. Desfac hârtia, 52 cm lungime, 15 cm lăţime, 228 de rânduri scrise pe ambele feţe cu litere de circa 1 mm. Constat că medicamentul este indicat pentru patru afecţiuni înrudite, însă, rămân surprins şi temător, sunt 98 de reacţii adverse, unele destul de serioase. Aproape că mi-a trecut rinita gândindu-mă la ce aş putea căpăta în locul ei.
Situaţia îmi aduce în minte un dialog într-un institut de cercetări:
– Zici că ai descoperit un nou medicament?
– Da, răspunde tânărul cercetător. Acum, domnule director, vreau să văd pentru ce boală îl putem recomanda.
Şi uite aşa mai apare un prospect pe care, citindu-l, eu rămân un cetăţean turmentat între indicaţii, contraindicaţii şi reacţii adverse.
C. BUJDOIU
