Începe şcoala. Sună clopoţelul sau bormaşina la Piteşti?
Săptămâna viitoare dăm startul calendarului școlar, împărțit în cinci module și cinci vacanțe, ca și anul trecut.Sunt pregătite școlile din Argeș să primească elevii în condiții demne de „România Educată”?
Așteptări mari…
În ce condiții vor învăța copiii noștri… e greu de apreciat din moment ce unele școli arată așa cum le-au lăsat elevii înainte de vacanța mare sau, altele, sunt în plin șantier. Așteptările noastre sunt mari de fiecare dată, dar ce ne facem cu realitatea, care se încăpățânează și ea, de multe ori, să stea pe loc sau să ne demonstreze contrariul. Știm, teoretic, cum ar trebui să fie! Mai întâi de toate, fiecare școală trebuie să aibă dascălii necesari, dacă se poate 100% specializați pe ceea ce urmează să predea fiecare. Asta ar fi ideal; pe teren știm că nu e chiar așa. Dincolo de resursa umană necesară, vin condițiile materiale și logistice, atât de diferite în școlile din România, în general, și în Argeș implicit. Unde oamenii sunt mai gospodari, unde au fost proiecte bine gândite și bine instrumentate (și s-au primit fonduri la timp), unde politica a jucat o carte norocoasă – da, lucrurile par să se miște favorabil. Însă „acolo unde nu e, nici Dumnezeu nu cere” și atunci se aplică zicala „Dumnezeu cu mila”!
Întrebări multe, răspunsuri incerte
Până la ora aceasta, unitățile de învățământ ar fi trebuit să desfășoare și să ducă la bun sfârșit lucrările de infrastructură, întreținere și reparații curente. Să se asigure că au (sau că sunt în valabilitate) autorizația de securitate la incendiu și avizele sanitare. Să dețină un plan minimal pentru măsurile igienico-sanitare, să asigure serviciile de pază și supraveghere, infrastructura electrică, încălzirea din iarnă, inclusiv cu cărbuni și lemne, în mediul rural. În unele regiuni trebuie să se asigure microbuzele școlare. Oare cum stăm la numărul toaletelor din curtea școlii, care ne-au făcut celebri în Europa? Iar cele din incinta școlilor au toate apă și canalizare? Întrebările sunt cam multe, iar răspunsurile nu le putem aprecia decât în cifrele raportate pe cale ierarhică (școli-inspectorat-autorități locale), dar mulți dintre noi nu mai au, de mult, încredere în cifre.
Șantierul „Zinca Golescu”
Conform informațiilor oficiale ale ISJ Argeș s-au făcut igienizări în procent de 87% în incinta școlilor, până la finalul lunii august, iar asigurarea încălzirii acoperă 95% dintre unități. Cel mai mult îngrijorează însă procesele de reabilitare a clădirilor și reparațiile aferente care se mișcă cu încetinitorul. Colegiul Național „Zinca Golescu” Pitești, de exemplu, este de ani buni un șantier. Și anul acesta în loc de clopoțel va suna, probabil, o bormașină sau cine știe ce alt utilaj. Început încă din 2017, chiar și cu o perioadă de întrerupere, ritmul reabilitării este mult prea lent și s-ar putea spune că a bulversat niște generații. Elevii au învățat în schimburi, au fost mutați dintr-o sală în alta, orele au fost scurtate, multe dintre ele au fost doar bifate și copiii au învățat, iarna, cu gecile pe ei sau nu au mai mers deloc la ore. Salvarea a fost tot „învățământul paralel” – mai ales pentru cei care aveau de susținut examene în vară.
S-au respectat promisiunile?
Tot din surse oficiale, am aflat că mai multe lucrări se vor desfășura în paralel cu procesul de învățământ, în mai multe școli din Argeș, pe parcursul anului școlar 2023-2024, deși s-a comunicat finalizarea lor în proporție de 90%. Și Colegiul „Armand Călinescu” Pitești este încă un șantier, lucrările fiind în perioada de prelungire. Școala Gimnazială „Marin Preda” și Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” mai au de lucru. Pe lista Primăriei Pitești au fost propuse, în această vară, 11 unități de învățământ preuniversitar de stat, pentru reabilitare, valoarea investiției fiind de 1.321.555 lei. Aceste unități au fost trei grădinițe cu program prelungit („Căsuța Poveștilor”, „Micul Prinț”, „Albă ca Zăpada”); apoi, patru școli gimnaziale („Nicolae Simonide”, „Negru-Vodă”, „Alexandru Davila” și „I.L.Caragiale”), liceele „Dimitrie Dima” și „Dinu Lipatti” și colegiile „Alexandru Odobescu” și „Ion Barbu”. Conform termenelor, toate lucrările din aceste unități ar trebui să fie gata odată cu începerea anului școlar. Celelalte unități, care nu au fost implicate în procese de reabilitare, își deschid, probabil, porțile ruginite, așteptând vremuri mai bune.
Mediul rural rămâne în urmă…
La țară lucrurile stau și mai prost. Dacă personal didactic dispus să colinde satele se mai găsește, condițiile de acolo lasă aproape întotdeauna de dorit. Școlile sunt sărace, investițiile sunt un vis îndepărtat, copiii merg pe jos kilometri întregi, iar uneori abandonează școala. Oricum ei nu sunt scutiți nici de alte eforturi, sunt de multe ori nevoiți să muncească în gospodărie alături de părinți. Accesul la meditații este minim și din cauza veniturilor mici ale părinților sau din pricina familiilor cu mai mulți copii. În multe școli, apa și săpunul, grupul sanitar, mobilierul vechi, scrisul cu creta sunt (tot) din peisajul trecutului. Unele școli s-au comasat, altele se închid pentru totdeauna, pentru că raportul între numărul de copii și cheltuielile necesare pentru întreținerea școlii nu este unul viabil. Vai de mama noastră! Fac excepție de la aceste condiții doar câteva școli din zona metropolitană.
Gradul de dotare a unităților de învățământ ne interesează pe toți la început de an școlar. Sperăm ca autoritățile abilitate să efectueze controalele obligatorii în septembrie, să se asigure și să ne asigure că anul școlar începe în condiții normale, că elevii sunt în siguranță și pe mâini bune. Și, nu în ultimul rând, se impune să fie asigutată atmosfera de lucru firească într-o unitate de învățământ – fiindcă, după cum bine ne învăța Regele Ferdinand I, nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa…
